Republica Ancona
Republica Ancona a reprezentat un stat medieval (republică maritimă) din Italia, axat în jurul orașului Ancona, situat la Marea Adriatică, a cărui independență a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532.
După căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476, orașul Ancona a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, însă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin.[1] Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Ancona[2]. După anul 1000, Ancona a devenit treptat independentă, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhică, Ancona a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei terzieri în care orașul era divizat : San Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, și un cod de legi cunoscut sub numele de Statuti del mare e del Terzenale și Statuti della Dogana. De obicei, Ancona era aliată cu Ragusa și cu Imperiul Bizantin. În anii 1137, 1167 și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat parte la cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Ciriaco din Ancona. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Ancona a fost de partea guelfilor.
Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Ancona nu a devenit niciodată seniorie. Singura excepție a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciuma Neagră și de un incendiu care distrusese multe dintre clădirile orașului. Pe urmă, familia Malatesta a fost alungată în 1383. În anul 1532, Ancona și-a pierdut libertatea, devenind parte a Statului papal, în timpul papei Clement al VII-lea.
Note
modificareBibliografie
modificare- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.