Republica Sovietică a Donului

Republica Sovietică a Donului (în rusă Донская советская республика, transliterat: Donskaia Sovețkaia Respublika) a fost o republică sovietică de scurtă durată a Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse care a existat în perioada martie-mai 1918.

Republica Sovietică a Donului
Донская
советская республика
—  republică în cadrul RSFS Ruse  —
Drapel
Drapel
Harta teritoriului revendicat de Republica Sovietică a Donului
Harta teritoriului revendicat de Republica Sovietică a Donului
Harta teritoriului revendicat de Republica Sovietică a Donului
CapitalăRostov-pe-Don
Limbărusă
Guvernare
președinte al Sovnarkom 
Feodor Podtiolkov
Legislativsoviet
Istorie
Epoca istoricăPrimul Război Mondial
Fondare1918
Eliberarea de către cazacii de pe Don
Încorporată în Republica Donului 
Economie
Monedărublă
În prezent parte din

Noua republică, ce revendica întreg teritoriul Regiunii Armatei Donului, a fost proclamată după retragerea Armatei Albe din regiune, dar a fost răsturnată în urma răscoalei cazacilor de pe Don și a înaintării trupelor germane în regiune ca urmare a Tratatului de la Brest-Litovsk. Republica Donului, proclamată de pe cazacii albi de pe Don, a ocupat teritoriul Republicii Sovietice a Donului.

Republica Sovietică a Donului a fost proclamată la 23 martie 1918 după alungarea din zonă de către forțele militare bolșevice a armatei cazacilor de pe Don condusă de atamanul Aleksei Kaledin și a militarilor contrarevoluționari din Armata Voluntarilor. Noua republică sovietică avea capitala în orașul Rostov-pe-Don și a revendicat stăpânirea asupra regiunii Armatei Donului și a unor părți din gubernia Ekaterinoslav. Conducătorii revoluționari au sperat să obțină sprijinul cazacilor locali pentru a înfrânge trupele germane și opoziția culacilor. Un congres regional al sovietelor, care s-a desfășurat la Rostov-pe-Don între 9 și 14 aprilie, a ales un Comitet Executiv Central (CEC) al republicii, format din 26 de revoluționari bolșevici și 24 de revoluționari socialiști de stânga și condus de Vladmir Kovaliov (1883-1919). Comitetul Executiv Central a format, la rândul său, un consiliu al comisarilor poporului (Sovnarkom), condus de cazacul bolșevic Feodor Podtiolkov (1886-1918), membru al Comitetului Militar Revoluționar. Apărarea militară a noii republici a fost încredințată unui comandament militar extraordinar condus de revoluționarul Sergo Ordjonikidze (1886-1937).[1]

Rechiziționarea alimentelor și executarea celor suspectați a fi „contrarevoluționari” a determinat pierderea sprijinului maselor populare. În aprilie a început o răscoală generală a cazacilor de pe Don, iar la 1 mai trupele germane au pătruns pe teritoriul noii republici, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Brest-Litovsk. Cazacii de pe Don conduși de generalul ataman Piotr Krasnov au capturat orașul Rostov-pe-Don, care a fost apoi ocupat de trupele germane la 6 mai. Conducătorii republicii s-au refugiat la Țarițîn, dar Podtiolkov a fost capturat și executat de către cazacii de pe Don. Republica Donului a preluat apoi controlul asupra teritoriului Republicii Sovietice a Donului.[1] Cu toate acestea, Republica Sovietică a Donului a fost desființată oficial de guvernul sovietic abia în ​​luna septembrie, deoarece conducătorii săi au rămas la Țarițîn.[2]

  1. ^ a b Smele 2015, p. 337.
  2. ^ Holquist 2002, p. 171.

Bibliografie

modificare
  • Holquist, Peter (). Making War, Forging Revolution: Russia's Continuum of Crisis, 1914-1921. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. ISBN 9780674009073. 
  • Smele, Jonathan D. (). Historical Dictionary of the Russian Civil Wars, 1916-1926 (în engleză). London: Rowman & Littlefield. ISBN 9781442252813.