Revolta din Baixa de Cassanje
Revolta Baixa de Cassanje este considerată prima confruntare a Războiului de Independență din Angola și a Războiului Colonial Portughez în întreaga colonie (pe atunci Provinciile de peste mări). Revolta a început la 3 ianuarie 1961 în regiunea Baixa do Cassanje, districtul Malanje, Angola portugheză. Până la 4 ianuarie, autoritățile portugheze au reușit să suprime revolta.[1] Ziua de 4 ianuarie este acum Ziua Reprimării Martirilor din Colonie, o sărbătoare națională în Angola.[2]
La data de 3 ianuarie, lucrătorii agricoli angajați de Cotonang, o companie de plantație de bumbac portughezo-belgiană, au organizat un protest pentru a forța compania să îmbunătățească condițiile de muncă.[1] Protestul, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de revolta din Baixa de Cassanje, a fost condusă de doi angolezi, până atunci necunoscuți, António Mariano și Kulu-Xingu. [3] În timpul protestului, muncitorii angolezi și-au ars cărțile de identitate și au atacat fizic comercianții portughezi din sediul companiei. Protestul a dus la o revoltă generală la care autoritățile portugheze au răspuns cu un raid aerian asupra a douăzeci de sate din zonă, ucigând un număr mare de săteni angolezi. În timp ce Mișcarea Populară de Eliberare a Angolei (MPLA) a susținut că raidul a ucis aproximativ zece mii de oameni, cele mai multe estimări variază de la 400 până la 7.000 de angolezi uciși.[4][5]
Revolta UPA din 15 martie
modificareLa 15 martie 1961, União das Populações de Angola (UPA), condusă de Holden Roberto, a organizat o revoltă populară în regiunea Bakongo din nordul Angolei. Fermierii angolezi de etnie Bantu și muncitorii de pe plantația de cafea s-au alăturat revoltei și, într-o frenezie a furiei împotriva coloniștilor europeni și a proprietarilor de terenuri, au ucis circa 1.000 de angolezi albi în primele zile de luptă, împreună cu un număr necunoscut de localnici.[6] Lucrătorii revoltați au ars plantații, poduri, instalații guvernamentale și secții de poliție și au distrus câteva barje și feriboturi [6]. Imaginile ale coloniștilor violați și mutilați au inflamat furia publicului portughez, iar armata portugheză a instituit o campanie de luptă împotriva insurgenței, care a distrus zeci de sate și a ucis aproximativ 20.000 de oameni, înainte ca revolta să fie suprimată în septembrie 1961.[6][7]
Referințe
modificare- ^ a b Manuel Jerónimo (). „Angola: "Baixa De Kassanje" Massacre Turns 47 Years”. Angola Press Agency via allAfrica. Accesat în .
- ^ „Angolans celebrate Colonial Martyrs Repression Day”. Agênica Angola Press. . Accesat în .
- ^ George, Edward, The Cuban Intervention in Angola, 1965-1991, New York: Frank Cass Publishing Co., ISBN: 0-415-35015-8 (2005), p. 9
- ^ Wright, George, The Destruction of a Nation: United States' Policy Towards Angola Since 1945, Pluto Press, ISBN: 0-7453-1029-X, 9780745310299 (1997), pp. 5–6
- ^ George, Edward, The Cuban Intervention in Angola, 1965-1991, New York: Frank Cass Publishing Co., ISBN: 0-415-35015-8 (2005) p. 9: Some sources state as many as 7,000 Angolans were killed in the air raids.
- ^ a b c George, Edward, The Cuban Intervention in Angola, 1965-1991, New York: Frank Cass Publishing Co., ISBN: 0-415-35015-8 (2005) pp. 9-10
- ^ Walker, Frederick, A Certain Curve of Horn: The Hundred-Year Quest for the Giant Sable Antelope of Angola, New York: Grove Press, ISBN: 0-8021-4068-8 (2004), p. 143: Commenting on the incursion, Roberto said, "This time the slaves did not cower. They massacred everything."