Revoluția chimică, de asemenea fiind și prima revoluție chimică, reprezintă o perioadă de reformulare a domeniului chimiei bazată pe legea conservării masei substanțelor și a teoriei combustiei oxigenului. Revoluția chimică a fost centrată pe munca chimistului francez Antoine Lavoisier (denumit ulterior „părintele chimiei moderne”). [2] Pe 20 februarie 1773, Lavoisier scria: „importanța în sfârșitul viziunii m-a obligat să preiau toată acestă povară, care părea pentru mine destinată să aducă o revoluție în...chimie. O serie imensă de experimente mai rămân de făcut.” Când a scris aceste rânduri în jurnalul său de laborator, Lavoisier era gata să schimbe pentru totdeauna practicile și conceptele din chimie. [3]

Tabelul afinităţii a lui Geoffroy din 1718': la capul fiecărei coloane din tabel apare o specie chimică, iar mai jos speciile cu care se combină prima. Câțiva istorici au descris acest tabel ca fiind „începutul revoluției chimice”. [1]

Referințe modificare

  1. ^ Kim, Mi Gyung (). Affinity, That Elusive Dream: A Genealogy of the Chemical Revolution. MIT Press. ISBN 978-0-262-11273-4. 
  2. ^ The First Chemical Revolution Arhivat în , la Wayback Machine. – the Instrument Project, The College of Wooster, Accesat pe 10 februarie 2013
  3. ^ The Chemical Revolution Arhivat în , la Wayback Machine. - The life of Antoine-Laurent Lavoisier (1743-1794), American Chemical Society