Rezervația naturală Vîșcăuți

rezervație naturală silvică din Moldova
(Redirecționat de la Rezervația naturală Vâșcăuți)
Vîșcăuți
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Republica Moldova, raionul Orhei
Cel mai apropiat orașOrhei
Coordonate47°25′12″N 29°03′51″E ({{PAGENAME}}) / 47.420134°N 29.064051°E
Suprafață24 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata

Vîșcăuți este o rezervație naturală silvică în raionul Orhei, Republica Moldova. Este amplasată în ocolul silvic Susleni, parcela 43. Are o suprafață de 24 ha (sau 20,2 ha conform amenajamentului forestier) și este administrată de Întreprinderea Silvică Orhei.[1]

Caracteristici geografice

modificare

Rezervația se află în valea îngustă a unui râuleț, pe malul drept al Nistrului, la sud de satul Vîșcăuți, raionul Orhei. Este situată pe un versant cu expoziție nord-estică cu înclinație de 8-15 grade. Sunt predominante solurile superficiale de tipul rendzine levigate (humico-carbonatice), iar pe alocuri se întâlnesc soluri aluviale.[1]

Diversitate floristică

modificare

Aria protejată este atribuită la categoria ecosisteme forestiere și ierboase pe substraturi pietroase.[2] Este constituită din ecosisteme forestiere cu arborete de stejar pedunculat (Quercus robur), câteva tufărișuri și mici comunități ierboase.[3]

Flora este reprezentată de circa 194 de specii de plante vasculare, inclusiv 17 specii de arbori, 16 specii de arbuști și 161 de specii ierboase.[3] Cinci specii de plante sunt rare: ruginița (Asplenium trichomanes), feriguța de stâncă (Cystopteris fragilis), dumbrăvița (Epipactis helleborine), clocotișul (Staphylea pinnata) și năvalnicul (limba cerbului, Asplenium scolopendrium), ultima fiind inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.[4]

Cele 17 specii de arbori prezente în rezervație sunt:[3]

Specia dominantă de arbori este stejarul pedunculat (Quercus robur). Arboretul natural fundamental (echien) de stejar pedunculat are o compoziție aproximativă de 50% stejar pedunculat, 20% carpen, 10% arțar, 10% jugastru și 10% frasin. În 2011, vârsta arboretului era estimată la 70 de ani; stejarii aveau o înălțime de 14 m, diametrul tulpinii 22 cm și volumul masei lemnoase 102 m3/ha.[3]

Arbuști

modificare

Arbuștii cresc pe o mică suprafață la marginea rezervației. Lista completă a speciilor de arbuști identificate în aria protejată este următoarea:[3]

Stratul ierbos este format din 161 de specii:[3][4]

Analiza florei

modificare

Speciile de plante pot fi analizate după mai multe criterii, prezentate în următorul set de grafice:[5]

bioforme indici de umiditate indici de reacție a solului geoelemente



 

     hemicriptofite (52%)

     terofite (19,4%)

     fanerofite (15,2%)

     geofite (9%)

     altele (4,4%)




 

     mezofite (33,5%)

     xeromezofite (21,5%)

     altele (45%)




 

     slab acide-neutrofile (37,4%)

     eurionice (amfitolerante) (32%)

     acido-neutrofile (22%)

     altele (8,6%)



 

     euroasiatice (51,4%)

     europene (16,4%)

     cosmopolite (9%)

     pontice (8%)

     altele (15,2%)

Diversitate fitocenotică

modificare

Comunitățile vegetale sunt atribuite la următoarele asociații:[5]

  • as. Aceri tatarico –Quercetum roboris Zolyomi 1957
  • as. Pruno-spinosae-Crataegetum monogynae (Soo 1927) Hueck 1931
  • Sambucetum ebuli (Kaiser 1926) Felfoldy 1942

Statut de protecție

modificare
 
Vedere spre Nistru

Rezervația naturală Vîșcăuți este o suprafață reprezentativă de stejar pedunculat, tufărișuri și plante ierboase caracteristice pentru vegetația de stâncărie. Compoziția floristică și peisagistică o face o suprafață valoroasă. Genofondul este constituit din 194 de specii de plante vasculare, dintre care 5 sunt specii rare.[6]

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, care a atribuit zona la categoria ariilor protejate de păduri valoroase.[6] Statutul de protecție a fost reconfirmat prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat,[7]

Cercetătorii au constatat că gestionarea rezervației se face ignorând regimul stabilit pentru o arie naturală protejată. Astfel, pe suprafețele în care este posibilă regenerarea naturală a stejarului și a altor specii autohtone nu se întreprind măsuri care ar facilita acest proces. Extragerile de piatră de pe suprafețele de la marginea rezervației au un impact ecologic negativ.[6]

În contextul acestor constatări, se recomandă gestionarea prin metoda tăierilor succesive a arboretelor natural fundamentale în condiții de instalare și dezvoltare a semințișului pentru ca regenerarea stejarilor să aibă loc pe cale naturală. Locurile cu tufăriș de pe versanți și cele din albia râulețului necesită o atenție sporită. Accesul persoanelor pe teritoriul rezervației trebuie reglementat. Specialiștii au mai propus includerea în componența ariei protejate a suprafețelor învecinate de pe malul stâng al cursului de apă, subparcelele 42E, 42G, 42H și 42I, cât și depresiunea din partea de nord-est.[6]

  1. ^ a b Postolache 2011, p. 14.
  2. ^ Postolache, Gheorghe (). „Probleme actuale de optimizare a rețelei ariilor protejate pentru conservarea biodiversității în Republica Moldova”. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe biologice, chimice și agricole (4(289)). 
  3. ^ a b c d e f Postolache 2011, p. 15.
  4. ^ a b Postolache 2011, p. 16.
  5. ^ a b Postolache 2011, p. 17.
  6. ^ a b c d Postolache 2011, p. 18.
  7. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Vîșcăuți la Wikimedia Commons