Rezidență fiscală

Termenul rezidență fiscală reprezintă un concept de bază pentru determinarea competențelor tributare ale oricăreia dintre țari. Astfel, țările sunt capacitate să impună tributuri pe bunurile sau pe veniturilor obținute de către oricare dintre rezidenții lor fiscali, în orice alta țară din lume, sau, de asemenea, de a stabili tributuri pe veniturile obținute în respectiva țară de către non-rezidenți, dar în nici un fel de caz, o țară, nu poate impune tributuri pe venituri obținute de non-rezidenți fiscali, în afara respectivei țări. Statele au tendința de a stabili criterii generale ample, pentru a acapara un număr cât mai mare de rezidenți fiscali, cărora sa le poată impună tributuri. În aceasta nemăsurată dorință a statelor de a colecta cât mai multe tributuri, apare destul de probabila, posibilitatea ca o aceeași persoană sa se trezească a fi rezident fiscal în mai mult de o țară în același timp.. Dovada de reședință este o problemă complexă și a condus la cazuri interesante, cum ar fi Sentința instituției Audiencia Nacional din Spania in cazul premiului Nobel José Saramago.

Rezidență fiscală în diferite țări

Determinarea rezidenței fiscale în Spania

În cazul persoanelor fizice, oricare dintre acestea vor fi considerate "rezidente fiscal" dacă îndeplinesc oricare dintre următoarele cerințe:

1. își au reședința în Spania mai mult de 183 de zile din an.
2. isi au centrul lor de interese economice în Spania
3. isi au soțul / soția și copiii minori rezidenți în Spania

Vor fi luate în considerare ca rezidente fiscal persoanele juridice (companii, întreprinderi...) care îndeplinesc oricare dintre aceste următoare cerințe:

1. constituirea lor s-a făcut în conformitate cu legislația spaniolă
2. își au sediul social în Spania
3. își au sediul conducerii efective în Spania

În cazul spaniol, rezidența fiscală se suprapune perfect pe conceptul an fiscal, ani care coincid cu anii naturali compleți. De aici rezultă că, o persoană ori este rezidenta fiscal în Spania toate zilele anului, ori, în caz contrar, nu este rezidenta fiscal pentru nici o zi a anului. În Spania nu este posibil ca cineva să fie rezident fiscal o parte a anului și o altă parte a aceluiași an, nu. La asta adaugăm si faptul ca, verificarea țării de reședință trebuie să fie făcuta în fiecare an, reședința de anul anterior nu o presupune pe cea din anul următor.

Conflict de rezidență. Determinarea reședinței în acordurile privind evitarea dublei impuneri.

Atunci când (în conformitate cu reglementările interne) o aceeași persoană este considerată rezident fiscal de mai multe țări deodată (în același timp), se produce un conflict de dublă rezidență fiscală. Conflictele de dublă rezidență sunt rezolvate (în caz de existență ale lor) prin convenția pentru evitarea dublei impuneri, cu aplicarea clauzei privind rezidența fiscală. Clauza de rezidență fiscală în convențiile model OCDE, prevede că o persoană va fi un rezident al țării în care se îndeplinește primul criteriu. Criteriile (tie-breaker rules) sunt aplicate într-o ordine strictă, și primul criteriu care se îndeplinește singur, pentru vreo țară, va stabili că rezidența fiscală a persoanei in cauza se afla în țara respectiva. Aceste criterii sunt:

1. țara în care acea persoană dispune de un loc care sa fie utilizabil ca locuință permanentă (în proprietate, în chirie, atribuit,...)
2. țara în care i se află centrul intereselor economice (patrimoniu, venituri, pensii...) și personale (familie, prieteni, colegi,...)
3. țara în care rezidează legal mai mult de 183 zile pe an
4. țara în care își are naționalitatea.juridica
5. în caz ca nu corespunde nici uneia din cele de mai sus, există un mecanism prin care țările, de comun acord ajung a indica rezidența persoanei în discuție..

De vazut, de asemenea,

• Dubla impozitare