Richard Bordenache

Date personale
Richard Bordenache
Născut	10 mai 1905
Decedat	14 aprilie 1982 (76 de ani)
Căsătorit cu	Gabriella Bordenache Battaglia[*]^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	arhitect profesor universitar[*]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Organizație	Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
Profesor pentru	Elena Voinescu
Modifică date / text

Richard Bordenache (n. 10 mai 1905, Botoșani – d. 14 aprilie 1982) a fost un arhitect român, profesor universitar la București. A realizat lucrări aparținînd curentului funcționalist (construcții cu destinație industrială, precum ansamblul „Optica Română” sau halele laminoarelor de la Reșița, și construcții cu destinație culturală - sala „Studio” a Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”).^[2]

Studii

A urmat Școala Superioară de Arhitectură, luându-și diploma în 1929. Între anii 1931-1933 a fost bursier al Școlii române din Roma. În această perioadă a călătorit în Italia și în sudul Franței, pentru a studia monumente și situri arheologice, și a aprofundat cunoașterea artei medievale și renascentiste.^[3]

După ce Richard Bordenache a sejurnat doi ani și jumătate în cadrul Școlii Române din Roma, la sfârșitul lunii septembrie 1932 directorul Emil Panaitescu i-a acordat permisiunea de a locui în instituție ca „ex-socio” pe toată durata iernii, deoarece s-a implicat în organizarea primei expoziții a Accademiei di Romania, deschisă în contextul inaugurării noului palat din Valle Giulia la începutul lunii ianuarie a anului 1933, fiind însărcinat de Panaitescu cu adunarea lucrărilor foștilor membri arhitecți ai Școlii și cu expedierea lor la Roma.^[4] Pe când era membru al Școlii Române din Roma, Richard Bordenache s-a căsătorit cu Gabriella Battaglia.^[5]

Funcții

A fost întâi referent în Consiliul Tehnic Superior și apoi Director al Direcției de Urbanism din Ministerul Lucrărilor Publice.^[3]

Din data de 1 martie 1941, Richard Bordenache a fost detașat la „Comisiunea pentru declararea și controlul averilor demnitarilor Statului”, pentru expertizarea și evaluarea imobilelor urbane și rurale ale foștilor demnitari supuși controlului averii.^[6]

Prin decizia ministerială Nr. 3.097 din 1 februarie 1945, Richard Bordenache, profesor la Facultatea de Arhitectură, a fost numit membru al Consiliului Superior de Arhitectură, al cărui președinte era Duiliu Marcu.^[7]

După anul 1949, a lucrat pe rând la Institutul de Proiectări în Construcții, La Institutul „Proiect - București" și la Institutul Central de Sistematizare a Orașelor și Regiunilor (ICSOR), în calitate de Șef de Proiect sau îndeplinind alte funcții de conducere. Din anul 1959 a fost conducător de atelier de proiectare și director al Direcției Monumentelor Istorice.^[3]

Și-a înființat propriul birou de proiectare, în cadrul căruia a realizat proiecte de locuințe în vile și blocuri de apartamente, imobile administrative, construcții industriale și rurale.^[3]

Lucrări de arhitectură

Enumerăm cele mai importante lucrări ale sale:^[8]

Ansamblul „Industria Optică Română”, București (1938-1939, 1941-1942),
Laminoarele de la Reșița (1939-1940),
Hală de montaje la șantierele navale Galați (1939-1940),
Sala „Studio” a teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” (1940-1948),
Șantierul naval Turnu Severin (1941-1942),
Casă de odihnă Snagov (1950-1951),
Amenajarea calcanului fostului imobil “Generala” (1950-1951),
Institutul de Studii Economice și Politice, Iași (1950-1953),
Institutul de Mine, Petroșani (1950-1953),
Restaurant școală, București (1953).

Activitate didactică

În perioada 1944-1971 a fost profesor de Istoria Arhitecturii Vechi, în cadrul Facultății de Arhitectură, devenită Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.^[3]

Scrieri

Richard Bordenache, Harry Stern, Documentar analitic. Studiul ordinelor și elementelor de arhitectură clasică, Antichitatea greco-romană și Renașterea. Arhitectura Romei Antice. Arhitectura Renașterii, Editura Tehnică, 1957

Note

^ O reîntoarcere în trecut şi un concurs de pomină, accesat în 26 august 2021
^ Richard Bordenache în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI) (literele A-C), București, 2012, ISBN 978-973-0-18270-5
^ „Bursierul român în străinătate în perioada interbelică. Aspecte sociologice și educaționale” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 31 mai 2014. Accesat în 6 aprilie 2016.
^ „O reîntoarcere în trecut și un concurs de pomină”. Arhivat din original la 23 aprilie 2016. Accesat în 6 aprilie 2016.
^ Monitorul Oficial,Anul CIX, Nr. 52, luni 3 martie 1941.
^ Monitorul Oficial, Anul CXIII, Nr. 29, marți 6 februarie 1945
^ Ileana Kisilewicz, Școala română din Roma. Istorie și arhitectură, informație preluată din Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1986

[3d48eeb1563120b45221c01c358a681d-1] O reîntoarcere în trecut şi un concurs de pomină, accesat în 26 august 2021

[2] Richard Bordenache în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009.

[DARM-3] Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI) (literele A-C), București, 2012, ISBN 978-973-0-18270-5

[4] „Bursierul român în străinătate în perioada interbelică. Aspecte sociologice și educaționale” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 31 mai 2014. Accesat în 6 aprilie 2016.

[5] „O reîntoarcere în trecut și un concurs de pomină”. Arhivat din original la 23 aprilie 2016. Accesat în 6 aprilie 2016.

[6] Monitorul Oficial,Anul CIX, Nr. 52, luni 3 martie 1941.

[7] Monitorul Oficial, Anul CXIII, Nr. 29, marți 6 februarie 1945

[8] Ileana Kisilewicz, Școala română din Roma. Istorie și arhitectură, informație preluată din Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1986

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]