Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick
Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick (22 noiembrie 1428 – 14 aprilie 1471), cunoscut drept Warwick Făcătorul de Regi, a fost un nobil englez, administrator și comandant militar. Fiu al Contelui de Salisbury, Warwick a fost cel mai bogat și puternic aristocrat al vremii sale, cu conexiuni politice care au mers dincolo de granițele țării. A fost unul din liderii Războiului celor Două Roze, inițial de partea Casei de York însă mai târziu a trecut de partea Casei de Lancaster.
Conte de Warwick | |
Născut | 22 noiembrie 1428 |
---|---|
Decedat | (42 de ani) Barnet, Hertfordshire |
Cauză deces | ucis în bătălie |
Loc înmormântare | Catedrala Bisham, Berkshire |
Titlu | al 16-lea Conte de Warwick (1449–1471) |
Alte_titluri | al 6-lea Conte de Salisbury al 5-leea baron Montagu al 7-lea baron Monthermer |
Alte nume | Warwick Făcătorul de Regi |
Cunoscut pentru | Parte a Războiului celor Două Roze |
Ani activi | c. 1449–1471 |
Naționalitate | englez |
Reședință | Castelul Middleham |
Localitate | Warwickshire, Yorkshire |
Predecesor | Anne de Beauchamp, a 15-a Contesă de Warwick |
Succesor | Edward Plantagenet, al 17-lea Conte de Warwick |
Soț(ie) | Anne Beauchamp, a 16-a Contesă de Warwick |
Copii | Isabel, Ducesă de Clarence Anne, regină a Angliei |
Părinți | Richard Neville, al 5-lea Conte de Salisbury Alice Montacute, a 5-a Contesă de Salisbury |
Semnătură | |
Origini
modificareDin regiunea Durham, familia Neville s-a distins în războaiele Angliei împotriva scoțienilor din secolul al XIV-lea. În 1397 regele Richard al II-lea l-a numit pe Ralph Neville Conte de Westmorland.[1] Fiul lui Ralph și viitorul tată al Contelui de Warwick era fiul cel mare din al doilea mariaj și deci nu era moștenitorul comitatului.[2] El a primit, totuși, o înțelegere favorabilă și a devenit jure uxoris Conte de Salisbury prin căsătoria lui cu Alice, fiica și moștenitoarea lui Thomas Montacute, al 4-lea Conte de Salisbury.[3][4]
Richard, fiul lui Salisbury, viitorul Conte de Warwick, s-a născut la 22 noiembrie 1428; se cunosc puține despre copilăria lui.[5] La vârsta de șase ani, Richard a fost logodit cu Anne Beauchamp, fiica lui Richard de Beauchamp, al 13-lea Conte de Warwick. Acest lucru l-a transformat nu numai în moștenitorul comitatului de Salisbury dar și a unor părți substanțiale din Montague, Beauchamp și Despenser .[6] Averea lui va crește și mai mult după ce cumnatul său, Henry Beauchamp care se căsătorise cu sora mai mică a lui Richard, Cecily, a murit în 1446. Când fiica acestuia, Anne Beauchamp, a murit în 1449, Richard a devenit jure uxoris (prin dreptul soției) Conte de Warwick. Totuși, succesiunea lui Richard la moșii a fost disputată. A urmat o luptă prelungită asupra unor părți ale moștenirii, în special cu Edmund Beaufort, primul duce de Somerset, care era căsătorit cu o fiică din prima căsătorie a lui Richard Beauchamp. Disputa s-a concentrat pe pământ nu pe titlul de Warwick, deoarece surorile vitrege ale lui Henry erau excluse de la succesiune.[7]
În 1445 Richard a devenit cavaler, probabil la încoronarea Margaretei de Anjou, la 22 aprilie acel an.[8] El apare în înregistrările istorice ale slujbei regelui Henric al VI-lea din 1449, care menționează serviciile sale.[8] El și-a îndeplinit serviciul militar în nord cu tatăl său și e posibil să fi participat la războiul împotriva Scoției din 1448-1449[9]. Când Richard, Duce de York s-a ridicat fără succes împotriva regelui în 1452, atât Warwick cât și tatăl său s-au situat de parte regelui Henric al VI-lea.[10]
Război civil
modificareÎn iunie 1453 Somerset a primit custodia asupra domeniului Glamorgan și un conflict deschis a izbucnit între cei doi bărbați.[11] Apoi, în vara acelui an, regele Henric s-a îmbolnăvit.[12] Somerset era un favorit al regelui și al reginei Margaret și în condițiile în care regele era în incapacitate de a domni, el a deținut aproape controlul guvernării.[13] Acest lucru l-a pus pe Warwick în dezavantaj în disputa lui cu Somerset și l-a dus la colaborarea cu York.[14] Climatul politic, influențat de înfrângerea militară din Franța, a început apoi să se întoarcă împotriva lui Somerset. La 27 martie 1454, un grup de consilieri regali l-au numit pe Ducele de York protector al regatului.[15] York putea acum să se bazeze nu doar pe sprijinul lui Warwick, ci și pe al tatălui lui Warwick, Salisbury, care a devenit mai profund implicat în disputele cu Percys din nordul Angliei/[16]
Note
modificare- ^ Pollard (2007), p. 13.
- ^ A doua căsătorie a fost cu Joan Beaufort, fiica lui Ioan de Gaunt; Pollard (2007), pp. 13–4.
- ^ A fost creat Conte de Salisbury la 7 mai 1429; Hicks (1998), p. 7.
- ^ Warwick a fost jure uxoris ("prin dreptul soției sale") al 16-lea Conte de Warwick din 1449 și de drept a fost al 6-lea Conte de Salisbury și al 5-lea baron Montagu din 1463
- ^ Pollard (2007), p. 11.
- ^ Pollard (2004).
- ^ Hicks (1998), p. 39.
- ^ a b Hicks (1998), p. 29.
- ^ Pollard (2007), p. 12.
- ^ Keen (2003), p. 350.
- ^ Hicks (1998), pp. 84–5.
- ^ Wolff (2001), p. 271.
- ^ Richmond, Colin (). „Beaufort, Edmund, first Duke of Somerset (c.1406–1455)”. Oxford Dictionary of National Biography. Oxford: Oxford University Press. doi:10.1093/ref:odnb/1855. (Necesită abonament (help)).
- ^ Carpenter (1992), p. 127.
- ^ Griffiths, R.A. (). „The King's Council and the First Protectorate for the Duke of York 1450-4”. English Historical Review. xcix: 67–82. doi:10.1093/ehr/XCIX.CCCXC.67. JSTOR 567910. (Necesită abonament (help)).
- ^ Pollard (2007), p. 24.