Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick

Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick (22 noiembrie 1428 – 14 aprilie 1471), cunoscut drept Warwick Făcătorul de Regi, a fost un nobil englez, administrator și comandant militar. Fiu al Contelui de Salisbury, Warwick a fost cel mai bogat și puternic aristocrat al vremii sale, cu conexiuni politice care au mers dincolo de granițele țării. A fost unul din liderii Războiului celor Două Roze, inițial de partea Casei de York însă mai târziu a trecut de partea Casei de Lancaster.

Conte de Warwick
Născut22 noiembrie 1428(1428-11-22)
Decedat (42 de ani)
Barnet, Hertfordshire
Cauză decesucis în bătălie
Loc înmormântareCatedrala Bisham, Berkshire
Titlual 16-lea Conte de Warwick
(1449–1471)
Alte_titlurial 6-lea Conte de Salisbury
al 5-leea baron Montagu
al 7-lea baron Monthermer
Alte numeWarwick Făcătorul de Regi
Cunoscut pentruParte a Războiului celor Două Roze
Ani activic. 1449–1471
Naționalitateenglez
ReședințăCastelul Middleham
LocalitateWarwickshire, Yorkshire
PredecesorAnne de Beauchamp, a 15-a Contesă de Warwick
SuccesorEdward Plantagenet, al 17-lea Conte de Warwick
Soț(ie)Anne Beauchamp, a 16-a Contesă de Warwick
CopiiIsabel, Ducesă de Clarence
Anne, regină a Angliei
PărințiRichard Neville, al 5-lea Conte de Salisbury
Alice Montacute, a 5-a Contesă de Salisbury
Semnătură

Din regiunea Durham, familia Neville s-a distins în războaiele Angliei împotriva scoțienilor din secolul al XIV-lea. În 1397 regele Richard al II-lea l-a numit pe Ralph Neville Conte de Westmorland.[1] Fiul lui Ralph și viitorul tată al Contelui de Warwick era fiul cel mare din al doilea mariaj și deci nu era moștenitorul comitatului.[2] El a primit, totuși, o înțelegere favorabilă și a devenit jure uxoris Conte de Salisbury prin căsătoria lui cu Alice, fiica și moștenitoarea lui Thomas Montacute, al 4-lea Conte de Salisbury.[3][4]

Richard, fiul lui Salisbury, viitorul Conte de Warwick, s-a născut la 22 noiembrie 1428; se cunosc puține despre copilăria lui.[5] La vârsta de șase ani, Richard a fost logodit cu Anne Beauchamp, fiica lui Richard de Beauchamp, al 13-lea Conte de Warwick. Acest lucru l-a transformat nu numai în moștenitorul comitatului de Salisbury dar și a unor părți substanțiale din Montague, Beauchamp și Despenser .[6] Averea lui va crește și mai mult după ce cumnatul său, Henry Beauchamp care se căsătorise cu sora mai mică a lui Richard, Cecily, a murit în 1446. Când fiica acestuia, Anne Beauchamp, a murit în 1449, Richard a devenit jure uxoris (prin dreptul soției) Conte de Warwick. Totuși, succesiunea lui Richard la moșii a fost disputată. A urmat o luptă prelungită asupra unor părți ale moștenirii, în special cu Edmund Beaufort, primul duce de Somerset, care era căsătorit cu o fiică din prima căsătorie a lui Richard Beauchamp. Disputa s-a concentrat pe pământ nu pe titlul de Warwick, deoarece surorile vitrege ale lui Henry erau excluse de la succesiune.[7]

În 1445 Richard a devenit cavaler, probabil la încoronarea Margaretei de Anjou, la 22 aprilie acel an.[8] El apare în înregistrările istorice ale slujbei regelui Henric al VI-lea din 1449, care menționează serviciile sale.[8] El și-a îndeplinit serviciul militar în nord cu tatăl său și e posibil să fi participat la războiul împotriva Scoției din 1448-1449[9]. Când Richard, Duce de York s-a ridicat fără succes împotriva regelui în 1452, atât Warwick cât și tatăl său s-au situat de parte regelui Henric al VI-lea.[10]

Război civil

modificare

În iunie 1453 Somerset a primit custodia asupra domeniului Glamorgan și un conflict deschis a izbucnit între cei doi bărbați.[11] Apoi, în vara acelui an, regele Henric s-a îmbolnăvit.[12] Somerset era un favorit al regelui și al reginei Margaret și în condițiile în care regele era în incapacitate de a domni, el a deținut aproape controlul guvernării.[13] Acest lucru l-a pus pe Warwick în dezavantaj în disputa lui cu Somerset și l-a dus la colaborarea cu York.[14] Climatul politic, influențat de înfrângerea militară din Franța, a început apoi să se întoarcă împotriva lui Somerset. La 27 martie 1454, un grup de consilieri regali l-au numit pe Ducele de York protector al regatului.[15] York putea acum să se bazeze nu doar pe sprijinul lui Warwick, ci și pe al tatălui lui Warwick, Salisbury, care a devenit mai profund implicat în disputele cu Percys din nordul Angliei/[16]

  1. ^ Pollard (2007), p. 13.
  2. ^ A doua căsătorie a fost cu Joan Beaufort, fiica lui Ioan de Gaunt; Pollard (2007), pp. 13–4.
  3. ^ A fost creat Conte de Salisbury la 7 mai 1429; Hicks (1998), p. 7.
  4. ^ Warwick a fost jure uxoris ("prin dreptul soției sale") al 16-lea Conte de Warwick din 1449 și de drept a fost al 6-lea Conte de Salisbury și al 5-lea baron Montagu din 1463
  5. ^ Pollard (2007), p. 11.
  6. ^ Pollard (2004).
  7. ^ Hicks (1998), p. 39.
  8. ^ a b Hicks (1998), p. 29.
  9. ^ Pollard (2007), p. 12.
  10. ^ Keen (2003), p. 350.
  11. ^ Hicks (1998), pp. 84–5.
  12. ^ Wolff (2001), p. 271.
  13. ^ Richmond, Colin (). „Beaufort, Edmund, first Duke of Somerset (c.1406–1455)”. Oxford Dictionary of National Biography. Oxford: Oxford University Press. doi:10.1093/ref:odnb/1855. (Necesită abonament (help)). 
  14. ^ Carpenter (1992), p. 127.
  15. ^ Griffiths, R.A. (). „The King's Council and the First Protectorate for the Duke of York 1450-4”. English Historical Review. xcix: 67–82. doi:10.1093/ehr/XCIX.CCCXC.67. JSTOR 567910. (Necesită abonament (help)). 
  16. ^ Pollard (2007), p. 24.