În arhitectură și artele decorative, un rinceau (sau renson, plural rinceaux-uri; din franceză, derivat de la cuvântul francez vechi rein „ramură cu frunziș”) este o formă decorativă care constă dintr-un motiv continuu ondulat, asemănător unei tulpini, din care se ramifică frunze mai mici sau grupuri de frunze la intervale mai mult sau mai puțin regulate. Termenul englez „scroll” e mai des folosit în engleză, mai ales atunci când modelul e regulat, repetându-se de-a lungul unei zone înguste. În engleză, „rinceau” tinde să fie folosit acolo unde designul se răspândește într-o zonă mai largă, într-un stil similar cu un model arabesc islamic.

Margine a unui mozaic cu rinceaux-uri și animale, din Via Panisperna din Roma, sfârșitul secolului al II-la - începutul secolului I î.Hr.

Folosirea lor e frecventă pe frizele clădirilor romane, unde se găsește în general într-o friză, elementul central al unui antablament, chiar sub cornișă. Sunt, de asemenea, folosite la capitelurile structurilor romanice, și pe frize și panouri ale clădirilor în diferite stiluri renascentiste, unde apar și animale mici sau capete de oameni.[1]

Rinceaux-urile au cunoscut o revenire la stilul clasic mai simplu în secolul al XVII-lea, iar în secolul următor au fost aplicate mai liber, fără o repetare strictă a formelor identice.[2]

  1. ^ Cf. J. Ward, Historic Ornament: Treatise on Decorative Art and Architectural Ornament, BiblioBazaar (2009), s.v. Rinceau.
  2. ^ Cf. A. Speltz, The History of Ornament: Design in the Decorative Arts, Portland (1989), s.v.

Vezi și

modificare