Prințul Robert, Duce de Chartres

Robert
Duce de Chartres
Date personale
Născut	9 noiembrie 1840(1840-11-09) Paris, Franța
Decedat	5 decembrie 1910 (70 de ani) Saint-Firmin, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța
Înmormântat	chapelle royale de Dreux[*][[chapelle royale de Dreux (chapel located in Eure-et-Loir, in France)|​]]
Părinți	Ferdinand Philippe, Duce de Orléans Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin
Frați și surori	Prințul Ludovic Filip, Conte de Paris
Căsătorit cu	Prințesa Françoise de Orléans
Copii	Prințesa Maria de Orléans Prințul Robert d'Orléans Prințul Henri de Orléans Prințesa Marguerite d'Orléans Prințul Jean d'Orléans
Cetățenie	Franța
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba franceză
Apartenență nobiliară
Titluri	Duke of Chartres[*][[Duke of Chartres (French title of nobility)|​]] prinț
Familie nobiliară	Casa de Orléans
Semnătură

Prințul Robert Philippe Louis Eugène Ferdinand de Orléans, Duce de Chartres (9 noiembrie 1840, Paris - 5 decembrie 1910, Saint Firmin) a fost al doilea fiu al Prințului Ferdinand-Filip al Franței și deci nepot al regelui Ludovic-Filip al Franței.

A luptat pentru Uniune în Războiul Civil American și pentru Franța în 1870 în Războiul franco-prusac. În 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Françoise de Orléans, fiica lui François, Prinț de Joinville. În 1886 a fost exilat din Franța.

Biografie

Născut în 1840, ducele a devenit curând orfan - tatăl său a murit într-un accident în 1842 iar mama sa a murit în 1857. În timpul copilăriei și adolescenței, el și fratele său mai mare, Prințul Filip, Conte de Paris, au fost în general în grija bunicilor paterni, regele Ludovic-Filip și regina Maria Amalia a celor Două Sicilii. Împreună cu familia a plecat în exil după revoluția de la 1848 și detronarea bunicului său.

Ludovic-Filip a abdicat în favoarea fratelui lui Robert la 24 februarie 1848. Mama lui Robert, Helene, s-a prezentat în fața Camerei Deputaților cu intenția de a-l propune pe fiul ei cel mare rege al Franței, iar pe ea regentă, împreună cu cumnatul ei, Ducele de Nemours. Dar, la intervenția deputaților Ledru-Rollin, Crémieux și Lamartine, planul a fost ignorat și s-a instituit A Doua Republică Franceză.

Helena și copiii ei au părăsit Franța pentru Germania, în timp ce Ludovic-Filip și restul familiei regale s-au mutat în Marea Britanie. Acolo s-au stabilit la Claremont, properietate a regelui Leopold I al Belgiei, care era rudă cu Ludovic-Filip.

Trimis la Torino la scurt timp după moartea mamei sale, în 1857, ducele de Chartres a devenit ofițer de dragoni piemontez și s-a înrolat în războiul de unificare a Italiei, de partea Casei de Savoia și a Franței începând cu 1859. A luat parte la bătălia de la Palestro, unde a fost decorat de regele Victor Emanuel al II-lea.

La 11 iunie 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa primară Françoise d'Orléans-Joinville, la Kingston-upon-Thames, Anglia.

Copii

Robert și Françoise au avut 5 copii:

• Prințesa Maria de Orléans (1865–1909), care în 1885 s-a căsătorit cu Prințul Valdemar al Danemarcei, fiul regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.
• Prințul Robert d'Orléans (1866–1885).
• Prințul Henri de Orléans (1867–1901).
• Prințesa Marguerite d'Orléans (1869–1940), care în 1896 s-a căsătorit cu Marie-Armand-Patrice de Mac-Mahon, al 2-lea Duce de Magenta, fiul lui Patrice de Mac-Mahon, Duce de Magenta.
• Prințul Jean d'Orléans, "Duce de Guise" și pretendent orleanist la tronul Franței ca "Jean al III-lea", care în 1899 s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Isabelle d'Orléans (1878–1961), fiica Prințului Filip, Conte de Paris.