Rodoljub Roki Vulović

cântăreț sârb
Rodoljub Roki Vulović
Rodoljub Vulović.jpg
Rodoljub Roki Vulović
Date personale
Născut (65 de ani) Modificați la Wikidata
Bijeljina, Bosnia și Herțegovina Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Serbia.svg Serbia Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeRoki  Modificați la Wikidata
Gen muzicalturbo-folk[*]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară
voce[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Rodoliub „Roki” Vulovici (sârbă: Родољуб „Роки” Вуловић; n. , Bijeljina, Bosnia și Herțegovina, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina) este un cântăreț sârb, originar din orașul Bijeljina. El a devenit popular datorită cântecelor sale din anii 90 din timpul războaielor Iugoslave.

BiografieModificare

Cariera și viața timpurieModificare

S-a născut în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1955[1] în Bielina, pe atunci în RSF Iugoslavă, într-o familie săracă de sârbi (bunicul său, însă, fiind muntenegrean). Tatăl său, luptător în al doilea război mondial, a fost capturat în 1941 de autoritățile naziste, fiind eliberat în 1945. Mai are un frate geamăn, care s-a stabilit în Statele Unite în anii 70. Se căsătorește cu Jelicka Vulović, profesoară de lingvistică, cu care are doi copii: o fiică și un fiu. El a absolvit „Liceul Tehnic Mihailo Pupin”, ca inginer.

Își începe cariera muzicala la începutul anilor '70, ca parte a formației rock Darm, în care care canta la voce și la chitara, fiind una din cele mai populare formații din Bosnia Herțegovina din acea perioada. Formația canta în mai multe locații pe teritoriul Bosniei, printre care Sarajevo, Zenica și multe altele. În 1972, el se mută temporar la Belgrad, unde își începe cariera sa muzicală solo, studiind muzica acolo. În același an, își lansează primul său album, „Kristina” cu două melodii: „Kristina” și „Napustiće me me”. Talentul său a adus interes din partea altor cântăreți de la aceea vreme precum Corneliu Kovács, Vojkan Borislavljević, Sveta Vuković și Aca Korać. Renunță, însă, repede la această carieră, pe care o ține relativ inactivă până la începerea războaielor din spațiul Iugoslav, și devine profesor la același liceu unde a învățat. Singurul său album pe care îl mai lansează mai este "Paša" (Paște), cu ajutorul compozitorului Milutin Zahar Popović în 1988.

Războaiele IugoslaveModificare

În 1991, Iugoslavia se destrăma, iar focarul conflictelor de după Tito era Bosnia și Herțegovina. Această regiune găzduia 3 grupuri etnice: bosniacii musulmani, sârbii ortodocși și croații catolici. După declararea Republicii Srpska drept stat suveran, un lung conflict inter-etnic a izbucnit, lupta concentrându-se între sârbi și croați. După aceste evenimente, Vulović decide să se alăture luptei împotriva croaților, chiar dacă soția sa, Jelicka, se opune ideii. El se oferă voluntar, și se alătură Batalionului 1. al Semberiei, comandat de Zoran Lopandić. Într-un interviu acordat de Radioteleviziunea Republicii Srpska el descrie experiența din război în următorul fel: „Am fost la Majevica timp de 3 luni, în tranșee, ca și ceilalți. Era foarte greu. Dar, comandanții mei înțelegeau foarte bine, și și-au dat seama că mă descurcam greu. Așa că, la un moment dat, mi-au propus să scriu niște cântece, deoarece, ei credeau că ar fi avut un efect mai mare, și că puteau să motiveze armata. Și au avut dreptate, ulterior am început să cânt.[2] El a acceptat să cânte, doar dacă toți banii veniți din vânzarea de piese erau dați armatei Republicii Srpska, și familiilor soldaților răniți, propunere cu care comandanții săi au fost de acord.

Printre cântecele sale din această perioadă, se numără:

  • „Kozarska Brigada” (Brigada Kozarei);
  • „Panteri Mauzer”;
  • „Junaci iz 1. Semberske Brigade” (Eroii din întâia brigadă a Semberiei);
  • „Moja Zemlja” (Țara mea);
  • „Čujte Srbi Svijeta” (Ascultați, sârbi de pretutindeni);
  • „Mirko vojvvoda” (Mirko Voievodul);
  • „Hej, Hej, Kikore”
  • „Zorane”;
  • Crna Gora” (Muntenegru);
  • „Crni bombardiera” (Bombardierele negre);
  • „Generale, Generale”;
  • „Balada o ratniku” (Balada războinicului);
  • „Kućni prag” (Pragul casei mele);
  • „500 Godina” (500 de ani);
  • „Kapetane Lazić” (Căpitane Lazici);
  • „Narod je htio” (Poporul a vrut-o) și varianta „Mlada Srpska Garda” (Voinica Gardă Sârbă).

Aceste albume erau, de obicei, lansate pentru casetofoane și VHS (folosind metoda „pirat”). Amintindu-și experiența sa din război, Vulović explica cum că: „La un moment dat, o echipă de filmări, «Film News», care la acea vreme înregistra derularea evenimentelor de la Sutjeska, Neretva, etc. a venit să ne filmeze. După ce terminam de filmat, echipa zicea că acese melodii vor deveni hit-uri. De ce, mă întrebam eu? Deoarece erau niște copii pe strada unde echipa era cazată, și când mi-au auzit piesele, copiii pur și simplu s-au îndrăgostit de ele, chiar dacă, atunci, eram un necunoscut, deci asta însemna și încă înseamnă că acele melodii aveau un lucru special, un fel de emoție în ele.[2] După succesul albumului „Semberski junaci” (Eroii Semberiei), Vulović a fost transferat la subdivizia de recrutare a brigadei, unde era responsabil cu afluxul de noi recruți.

În 1994, după o convorbire telefonică cu Pero Čolić (la vremea aceea, Čolić fiind comandantul brigăzii 5. a Kozarei de infanterie ușoară, brigadă care a participat la „Operațiunea Coridorul 92”), Roki a făcut un album despre soldații acestei brigăzi, chiar dacă la început a ezitat. Roki a fost vizitat de Čolić personal de 4 ori, purtând discuții despre soldații acestuia care luptau în Posavina, aceste conversații ulterior dovedindu-se a fi o sursă de inspirație pentru alte piese. De asemenea, soția sa l-a ajutat cu aceste cântece.

Sfârșitul cariereiModificare

În 2001 își lansează ultimul album, „Otadžbini na dar”, după care se retrage din industria muzicii. Revine ca profesor, ulterior director al liceului unde a învațat (Liceul Tehnic „Mihailo Pupin”) până în 2013, când se pensionează.[2]

Popularitate pe internetModificare

Multe dintre cântecele lui, alături de cântecele lui Lepi Mica, Miro Semberać, respectiv de cele ale formației Baja Mali Knindza, și alte cântece de război/patriotice sârbe, au devenit populare pe internet, în mare parte datorită utilizatorului „Kocayine”. Commentând despre această faimă bruscă, neașteptată, Vulović declară că: „Melodiile mele au fost traduse în Spaniolă, în Franceză, ba chiar Rușii mi-au cântat toate cele 65 de cântece, și au scris până și o carte despre ele, primesc din ce în ce mai mulți oameni din toate colțurile lumii, din Argentina, Peru, Brazilia și toate țările... internetul ăsta e o minune, o unealtă foarte puternică.[2]

DiscografieModificare

  • Kristina (1972)
  • Paša (1988)
  • Semberski junaci (1992)
  • Garda Panteri (1993)
  • Junaci Kozarski (1994)
  • Crni bombarder (1995)
  • Zbog tebe (1997)
  • Otadžbini na dar (2001)

Eroii menționați în cântecele luiModificare

  • Maiorul Zoran Lopandić, comandantul batalionului întâi al brigăzii de infanterie a Semberiei (Zorane, Junaci iz 1. Semberske Brigade/Eroii din întaia brigada a Semberiei)
  • Maiorul Jovan „Kikor” Mićić, comandantul batalionului întâi al brigăzii de infanterie a Semberiei (Hej, Hej, Kikore, Junaci iz 1. Semberske Brigade/Eroii din întaia brigada a Semberiei)
  • Vlado, porecla unui comandant al batalionului întâi al brigăzii de infanterie a Semberiei (Junaci iz 1. Semberske Brigade/Eroii din întaia brigada a Semberiei)
  • Mirko „Voievodul”, pseudonimul comandantului diviziei Mitara "Mando" Maksimović (Mirko vojvoda)
  • Maiorul Gavrilović, comandant al brigăzii 2 de infanterie ușoară (Gavrina brigada).
  • Căpitanul Ljubiša „Mauzer” Savić, comandantul brigăzii de forțe speciale a Bijeljina „Panteri” (Panterele) (Panteri Mauzer)
  • Generalul Ratko Mladić, comandantul armatei Republicii Srpska între 1992 și 1995 (Generale, Generale)
  • Colonelul Pero Čolić, comandantul brigăzii 5 a Kozarei (5. Kozarska Brigada/A cincea brigada a Kozarei)
  • Branko „Panter” Pantelić, primul comandant al brigăzii „Panterele”. Decedat în 1992 la Majevica, brigada a fost denumită în memoria lui. (Panteru za Sjećanje/În memoria lui Panter)
  • Căpitanul Ljubiša Lazić „Ljuti”, comandant al brigăzii „Panterele”.

CuriozitățiModificare

De-alungul vieții sale, a fost în toate țările Europei, cu excepția Spaniei. Visul lui este să viziteze Rusia. Un aspect interesant este că în anii 90, a dorit să obțină o viză de intrare in SUA, și, chiar dacă a solicitat această viză în mod repetat, el a fost refuzat de fiecare dată din cauza naturii sale „anti-Americane”.

Vulović consideră că cei mai buni prieteni ai sârbilor sunt rușii, grecii și slovenii. De asemenea, susține că bosniacii sunt în general, oameni buni. El consideră că cetnicii și partizanii sunt eroi naționali ai celui de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă ambele tabere sunt acuzate de crime.

În 1990, într-o vizită în Croația, a auzit o conversație între doi angajați, care vorbeau într-un mod "oribil" despre sârbii cazați la hotelul său. Din acest motiv, Vulović a lansat un boicot personal împotriva croaților.

El îi admiră pe liderii Iosip Broz Tito și Vladimir Putin. Vulović se opune vehement aderării Serbiei la Uniunea Europeană, considerând că Boris Tadić și Tomislav Nikolić au convenit să adere la UE făra o consultare a publicului.

Referințe și noteModificare