Roger Vailland

Date personale
Roger Vailland

Născut	16 octombrie 1907^[2]^[3]^[4]^[5]^[6] Oise, Picardie^⁠(d), Franța
Decedat	12 mai 1965 (57 de ani)^[3]^[7]^[5]^[8]^[6] Meillonnas, Rhône-Alpes, Franța
Înmormântat	cimetière de Meillonnas[*]^[9]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer pulmonar)
Cetățenie	Franța
Ocupație	jurnalist scenarist romancier[] eseist scriitor dramaturg luptător în Rezistența Franceză[]
Limbi vorbite	limba franceză^[10]
Pseudonim	Jean Servière^[1]
Studii	Lycée Louis-le-Grand
Limbi	limba franceză
Mișcare/curent literar	suprarealism
Opere semnificative	La Loi[][[La Loi \|]]*
Note
Premii	Premiul Goncourt prix Interallié[*]
Modifică date / text

Roger Vailland (n. 16 octombrie 1907, Oise, Picardie^⁠(d), Franța – d. 12 mai 1965, Meillonnas, Rhône-Alpes, Franța) a fost un scriitor, eseist și scenarist francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1957.

Biografie

Vailland s-a născut în Acy-en-Multien, Oise. Printre romanele sale se numără premiul Drôle de jeu (1945), Les mauvais coups (1948), Un jeune homme seul (1951), 325 000 francs (1955) și La loi (1957) cu care a câștigat Premiul Goncourt. Scenariile sale includ Les liaisons dangereuses (cu Claude Brûlé și Roger Vadim, 1959) și Le vice et la vertu (cu Vadim, 1962). A murit, în vârstă de 57 de ani, în Meillonnas, Ain.^[11]

Vailland a făcut parte din rezistența franceză în timpul ocupației naziste. Drôle de jeu este considerat unul dintre cele mai bune romane despre Rezistența antifascistă.^[12] Vailland s-a alăturat Partidului Comunist Francez, dar a demisionat după suprimarea sovietică a Revoluției maghiare din 1956. El a rămas un om politic de stânga independent pentru tot restul vieții sale.^[12]

Opera

Romane

Drôle de jeu, Prix Interallié, Éditions Corrêa, Paris, 1945
Les Mauvais coups, Éditions Sagittaire, 1948
Bon pied, bon œil, Éditions Corrêa, Paris, 1950
Un Jeune homme seul, Éditions Corrêa, Paris, 1951
Beau masque, Éditions Gallimard, Paris, 1954
325 000 francs, Éditions Corrêa, Paris, 1955
La Loi, Premiul Goncourt 1957
La Fête, Éditions Gallimard, Paris, 1960
La Truite, Éditions Gallimard, Paris, 1964
La Visirova, Messidor, Paris, 1986
Cortès, le conquérant de l'Eldorado, Messidor, Paris, 1992

Călătorie

Boroboudour, Éditions Gallimard, Paris
Boroboudour, voyage à Bali, Java et autres îles, Éditions du Sonneur Arhivat în 20 iulie 2012, la Wayback Machine., Paris

Jurnale

Chronique d’Hiroshima à Goldfinger : 1945-1965, Éditions sociales, Paris, 1984
Chronique des années folles à la Libération, Éditions sociales, Paris, 1984.
Écrits intimes, Éditions Gallimard, Paris, 1982.

Teatru

Héloïse et Abélard, Editions Corréa, 1947
Le Colonel Foster plaidera coupable, pièce en cinq actes, les Éditeurs réunis, Paris, 1952.
Monsieur Jean, Éditions Gallimard, Paris, 1959

Eseuri

Laclos, Éditions du Seuil, Paris, 1953
Éloge du Cardinal de Bernis, Éditions Grasset, Paris, 1956.
Expérience du drame, Éditions du Rocher, Monaco, 2002
Un homme du peuple sous la Révolution, Éditions Gallimard, Paris, 1979
Le regard froid : réflexions, esquisses, libelles, 1945-1962, Éditions Grasset, Paris, 1998
N’aimer que ce qui n’a pas de prix, Éditions du Rocher, Monaco, 1995
Les pages immortelles de Suétone, Éditions du Rocher, Monaco, 2002
Le Saint-Empire, Éditions de la différence, Paris, 1978
Le Surréalisme contre la révolution, Éditions Complexe, Bruxelles, 1988

Note

^ Autoritatea BnF
^ Roger Vailland, Babelio
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Roger VAILLAND, Le Delarge
^ ^a ^b „Roger Vailland”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 august 2015
^ ^a ^b Roger Vailland, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021
^ Вайян Роже, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Q64525387[*], p. 12 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ M. Kelly The Cultural and Intellectual Rebuilding of France After the Second World War 0230511163 2004 "Roger Vailland, whose prize-winning novel Playing with Fire (Drôle de jeu, 1945) explored ironies in the work of the Resistance, was a staunch fellow-traveller, who eventually joined the party in 1952.
^ ^a ^b Schalk, David L. (2015). The Spectrum of Political Engagement: Mounier, Benda, Nizan, Brasillach, Sartre. Princeton University Press. pp. 95–96.

[4d277dd082de43d0d78f17e8acfcee64-1] Autoritatea BnF

[c9519bfedd3cb21a51f4f0d2ae27e631-2] Roger Vailland, Babelio

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[7c871e150d2ae8e4a53f80c33a3ddba7-4] Roger VAILLAND, Le Delarge

[d146d6d2e9cdfac1ebed04f5e51709c5-5] „Roger Vailland”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 august 2015

[7abd7c9d9947f702da33ecaff6052dcb-6] Roger Vailland, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[8553126cd08fffefdb09e014022c3111-7] The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021

[70e01f25280d2b21552ecd9036b894c0-8] Вайян Роже, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)

[570e4b91c736448eef2128a8652f34c3-9] Q64525387[*], p. 12 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[f3b09018731887742e3b803f010f5db4-10] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[11] M. Kelly The Cultural and Intellectual Rebuilding of France After the Second World War 0230511163 2004 "Roger Vailland, whose prize-winning novel Playing with Fire (Drôle de jeu, 1945) explored ironies in the work of the Resistance, was a staunch fellow-traveller, who eventually joined the party in 1952.

[Schalk-12] Schalk, David L. (2015). The Spectrum of Political Engagement: Mounier, Benda, Nizan, Brasillach, Sartre. Princeton University Press. pp. 95–96.

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[1]

[11]

[12]