Roger Vailland

scriitor francez
Roger Vailland
R Vailland.JPG
Date personale
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
Oise, Picardia, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[1][4][7][5] Modificați la Wikidata
Meillonnas, Ron-Alpi, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântat cimetière de Meillonnas[*][[cimetière de Meillonnas (cemetery located in Ain, in France)|​]][8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scenarist
romancier[*]
eseist
scriitor
dramaturg
luptător în Rezistența Franceză[*] Modificați la Wikidata
PseudonimJean Servière[2]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[3]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Louis-le-Grand
Mișcare/curent literarsuprarealism  Modificați la Wikidata
Opere semnificative La Loi[*][[La Loi |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Interallié[*][[prix Interallié (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Roger Vailland (n. ,[1][4][5][6] Oise, Picardia, Franța – d. ,[1][4][7][5] Meillonnas, Ron-Alpi, Franța) a fost un scriitor, eseist și scenarist francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1957.

BiografieModificare

Vailland s-a născut în Acy-en-Multien, Oise. Printre romanele sale se numără premiul Drôle de jeu (1945), Les mauvais coups (1948), Un jeune homme seul (1951), 325 000 francs (1955) și La loi (1957) cu care a câștigat Premiul Goncourt. Scenariile sale includ Les liaisons dangereuses (cu Claude Brûlé și Roger Vadim, 1959) și Le vice et la vertu (cu Vadim, 1962). A murit, în vârstă de 57 de ani, în Meillonnas, Ain.[9]

Vailland a făcut parte din rezistența franceză în timpul ocupației naziste. Drôle de jeu este considerat unul dintre cele mai bune romane despre Rezistența antifascistă.[10] Vailland s-a alăturat Partidului Comunist Francez, dar a demisionat după suprimarea sovietică a Revoluției maghiare din 1956. El a rămas un om politic de stânga independent pentru tot restul vieții sale.[10]

OperaModificare

RomaneModificare

CălătorieModificare

  • Boroboudour, Éditions Gallimard, Paris
  • Boroboudour, voyage à Bali, Java et autres îles, Éditions du Sonneur, Paris

JurnaleModificare

  • Chronique d’Hiroshima à Goldfinger : 1945-1965, Éditions sociales, Paris, 1984
  • Chronique des années folles à la Libération, Éditions sociales, Paris, 1984.
  • Écrits intimes, Éditions Gallimard, Paris, 1982.

TeatruModificare

  • Héloïse et Abélard, Editions Corréa, 1947
  • Le Colonel Foster plaidera coupable, pièce en cinq actes, les Éditeurs réunis, Paris, 1952.
  • Monsieur Jean, Éditions Gallimard, Paris, 1959

EseuriModificare

  • Laclos, Éditions du Seuil, Paris, 1953
  • Éloge du Cardinal de Bernis, Éditions Grasset, Paris, 1956.
  • Expérience du drame, Éditions du Rocher, Monaco, 2002
  • Un homme du peuple sous la Révolution, Éditions Gallimard, Paris, 1979
  • Le regard froid : réflexions, esquisses, libelles, 1945-1962, Éditions Grasset, Paris, 1998
  • N’aimer que ce qui n’a pas de prix, Éditions du Rocher, Monaco, 1995
  • Les pages immortelles de Suétone, Éditions du Rocher, Monaco, 2002
  • Le Saint-Empire, Éditions de la différence, Paris, 1978
  • Le Surréalisme contre la révolution, Éditions Complexe, Bruxelles, 1988

NoteModificare

  1. ^ a b c d „Roger Vailland”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb122472585  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Roger Vailland, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Roger Vailland, Filmportal.de, accesat în  
  7. ^ a b Вайян Роже, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ Q64525387[*], p. 12  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ M. Kelly The Cultural and Intellectual Rebuilding of France After the Second World War 0230511163 2004 "Roger Vailland, whose prize-winning novel Playing with Fire (Drôle de jeu, 1945) explored ironies in the work of the Resistance, was a staunch fellow-traveller, who eventually joined the party in 1952.
  10. ^ a b Schalk, David L. (). The Spectrum of Political Engagement: Mounier, Benda, Nizan, Brasillach, Sartre. Princeton University Press. pp. 95–96.