Rogneda de Poloțk
| Rogneda de Poloțk | |
._%D0%A0%D0%B0%D0%B3%D0%B2%D0%B0%D0%BB%D0%BE%D0%B4,_%D0%A0%D0%B0%D0%B3%D0%BD%D0%B5%D0%B4%D0%B0_(%D0%9F%D0%BE%D0%BB%D0%B0%D1%86%D0%B0%D0%BA).jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 962 d.Hr.  |
| Decedată | 1000 (38 de ani)[1][2][3][4] |
| Părinți | Rogvolod[*] |
| Căsătorită cu | Vladimir I al Kievului (–)[1][5][4] |
| Copii | Iziaslav de Poloțk[*][6][7][8] Iaroslav I cel Înțelept[6] Mstislav de Cernigov[*][6] Pryamyslava Volodymyrivna[*][6] Vsevolod Vladimirovitci[*][6] Predslava Vladimirovna[*] Mstislav Vladimirovna[*] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | aristocrat |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prințesă () |
| Familie nobiliară | Rurikids of Polotsk[*] |
Modifică date / text  | |
Rogneda de Poloțk (n. 962 d.Hr. – d. 1000) este numele slav pentru Ragnhild, prințesă, soție a cneazului Vladimir I al Kievului. Ea a fost fiica lui Rogvolod(d), primul prinț de Poloțk menționat, venit din Scandinavia și stabilit în Poloțk la mijlocul secolului al X-lea.
Viața
modificare
Vladimir înaintea Rognedei (1770)
S-a speculat că Rogneda a aparținut familiei regale Ynglingar(d) din Norvegia. Către anul 980, Vladimir a aflat că Rogneda s-a logodit cu fratele său vitreg, Iaropolk I al Kievului, a cucerit Poloțk și forțat-o pe Rogneda să se căsătorească cu el. A violat-o pe Rogneda în prezența părinților ei, apoi a ordonat ca ei să fie uciși, împreună cu doi dintre frații Rognedei.[9]
Rogneda i-a dat mai mulți copii. Cei patru fii ai săi au fost Iaroslav cel Înțelept, Vsevolod, Mstislav de Cernigov(d) și Iziaslav de Poloțk(d). Ea a născut și două fiice, dintre care una este numită de Nestor Cronicarul(d) ca Predslava (luată concubină de Boleslav I al Poloniei, potrivit lui Gallus). Un an mai târziu, cronica spune o poveste, cel mai probabil luată dintr-o saga nordică, despre complotul Rognedei împotriva lui Vladimir și cum aceasta a cerut fiului ei mai mare, Iziaslav, să-l omoare. Cum a fost obiceiul regal nordic, a fost trimisă cu fiul ei mai mare să guverneze țara părinților ei, adică Poloțk. Urmașii lui Iziaslav au continuat să conducă Poloțk și sunt menționați în noul oraș Iziaslavl(d) până la invazia mongolă.
Mai târziu Vladimir s-a convertit la creștinism și a luat-o ca soție pe Anna Porfirogeneta(d). El a trebuit să divorțeze de toate soțiile sale anterioare, inclusiv de Rogneda. După divorț, ea a intrat în mănăstire și a luat numele de Anastasia.[10]
Moștenire
modificareÎn jurul anului 1825, Kondrati Rileev a scris un poem narativ intitulat Rogneda. Acest poem a devenit o sursă literară pentru rolul ei în opera naționalistă rusă Rogneda de Alexander Serov, a cărei premieră a fost în anul 1865.
Note
modificare- ^ a b Rogneda Rogvolodovna[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ ]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă, p. 89
- ^ ]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română, p. 61
- ^ a b Rogneda Rogvolodovna[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Vladimir Sviatoslavici[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e Cronica vremurilor trecute
- ^ Lavrentievskaia letopis[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Iziaslav Vladimirovitci[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „ЭСБЕ/Рогнеда Рогволодовна — Викитека”. ru.wikisource.org.
- ^ „РБС/ВТ/Рогнеда Рогволодовна — Викитека”. ru.wikisource.org.
Referințe
modificareBibliografie
modificare- ru Летопись Русская по Лаврентьевскому списку.
- ru Повесть временных лет.
- ru Полное собрание русских летописей, T. 15, Летописный сборник, именуемый Тверской летописью, Санкт-Петербург 1865.
- ru Толстой М. В., Рассказы из истории русской церкви, Ks. 1.
Studii
modificare- ru Богуславский В. В., Славянская энциклопедия. Киевская Русь – Московия, Т. 2, Н–Я, Москва 2001. ISBN: 5-224-02249-5. ISBN: 5-224-02251-7.
- pl Dworzaczek W., Genealogia, Warszawa 1959, (tablica 21).
- ru Соловьёв С. М., История России с древнейших времён, T. 1, Москва 1988.
- ru Заяц Ю. А., Заславль в эпоху феодализма, Минск 1995. ISBN: 5-343-01350-3.
- ru Татищев В. Н., История Российская, T. 2, Москва 1994.
- ru Татищев В. Н., История Российская, T. 4, Москва 1994.