Deschide meniul principal
Rokosz sandomierski (16061607). Tablou necunoscut din secolul al XVII-lea

Rokosz a fost o răscoală oficială împotriva regelui, la care șleahta avea dreptul în numele protejării drepturilor și libertăților lor; o formă de confederație pe timpul Uniunii statalo polono-lituaniane (secolele XVI-XVIII). Inițial fiind, o convenție a șleahtei poloneze împotriva seimului.

Cuvântul provine din ungurescul "Rákos /rákos-mezei parlament", care înseamnă „mulțime”.

La origine, acesta era numele dat mulțimii de nobili, de exemplu, la alegerile regale, iar denumirea provenea de la câmpia Rákos de lângă Buda, unde nobilii unguri se întruneau intr-o manieră asemănătoare pentru a-și confirma privilegiile. Fiindcă mai mulți regi s-au opus acestei practici (cu excepția perioadei alegerilor regale), ea a ajuns să fie asociată cu mișcările de rezistență impotriva regelui.

În timpul domniei lui Sigismund al III-lea, pentru regaliști rokosz însemna trădare, pentru oponenților lor era chintesența Libertății de Aur.

Printre cele mai celebre rokosz-uri istorice se enumeră: Kokosza wojna, Rokosz Zebrzydowski, Rokosz Lubomirski și Rokosz łowicki.

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

  • Norman Davies, Istoria Poloniei : Terenul de joacă al lui Dumnezeu. Vol. 1. De la origini până în 1795 (Traducere de Carmen Bartl), Editura Polirom, București, 2014, 488 p.
  • Aleksander Rembowski, Konfederacya i rokosz, Warszawa, 1896

Legături externeModificare