Wikipedia

Rudolph Puggaard

Rudolph Puggaard

Portretul lui Rudolph Puggaard, realizat de Frederik Ferdinand Petersen⁠(d)
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
ÎnmormântatHolmens Kirkegård[*][[Holmens Kirkegård (cemetery in Copenhagen)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiHans Puggaard[*][[Hans Puggaard (Danish merchant and shipowner (1788-1866))|​]]
Bolette Puggaard[*][[Bolette Puggaard (pictoriță daneză)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriChristopher Puggaard[*][[Christopher Puggaard (Danish geologist)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Danemarcei[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieom de afaceri Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Dannebrog (1869)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rudolph Christopher Puggaard (n. , Copenhaga, Danemarca – d. , Copenhaga, Danemarca) a fost un comerciant, armator, industriaș și bancher danez, care a rămas cunoscut, de asemenea, ca patron al artelor și filantrop.

Biografie

modificare

Tinerețea

modificare
 
Cei trei copii ai soților Hans și Bolette Puggaard (1827), pictați de Christian Albrecht Jensen⁠(d). Copiii sunt Hans Christopher Wilhelm⁠(d) (1823–1864, stânga față), Arnette Marie Bolette (1821–1849, dreapta față) și Rudolph Christopher (1818–1885, în spate).

Rudolph Puggaard s-a născut la 7 ianuarie 1818 în orașul Copenhaga, într-o familie de negustori.[2] Tatăl lui era negustorul Hans Puggaard⁠(d) (1788–1866), care fondase compania comercială H. Puggaard & Co.⁠(d) în anul 1813,[2][3] iar mama lui era pictorița Bolette Puggaard⁠(d) (1798–1847), născută Hage, care era fiica lui Christopher Friedenreich Hage⁠(d), un negustor bogat din orașul Stege⁠(d) de pe insula Møn⁠(d) din sud-estul Danemarcei.[2] Rudolph era primul copil al familiei Puggaard și a avut o soră: Arnette Marie Bolette (1821–1849)[4] și un frate: Hans Christopher Wilhelm⁠(d) (1823–1864),[2][4] viitor geolog.[2] Rudolph a absolvit Școala Catedralei din Roskilde⁠(d) în 1837[2] și a urmat apoi un stagiu de pregătire ca negustor la Hamburg și Londra.[2][5]

Cariera profesională

modificare

H. Puggaard & Co.

modificare

După încheierea stagiului de pregătire, s-a întors în Danemarca în anul 1839 și a fost angajat la sucursala din Nakskov a companiei H. Puggaard & Co., care era fondată și deținută de tatăl său.[2][5] Sucursala din Nakskov fusese înființată în 1832 și era condusă de unchiul său, Alfred Hage⁠(d) (1803–1872).[3] Alfred Hage a venit în anul 1841 la sediul central al companiei din Copenhaga,[3] unde i s-a alăturat începând din 1842 nepotul său, Rudolph, care a obținut după un timp o poziție de conducere.[2] Rudolph Puggaard a obținut în anul 1856 licența de angrosist (grosserer), care-i permitea să desfășoare în nume propriu activități de comerț angro pe teritoriul Danemarcei,[2][5] și, după moartea unchiului său în 1872, a devenit singurul conducător al companiei.[2][3] El i-a luat ulterior ca asociați pe fiul său, Hans Puggaard (1845–1903), în 1868 și pe ginerele său, Henry Tegner⁠(d) (1843–1911), în 1873.[3]

Hans Puggaard s-a retras din afacere în 1882, iar în anul 1885, după moartea lui Rudolph, Henry Tegner a devenit unicul proprietar până în 1888, când l-a luat ca asociat pe Fritz Blom (n. 1841) și a schimbat numele companiei în Henry Tegner & Co.[3] După retragerea lui Henry Tegner în 1897 și a lui Fritz Blom în 1901, afacerea a fost preluată de fiul primului, Wilhelm Tegner (n. 1876), care l-a luat ca asociat în anul 1903 pe fratele său mai mic, Hans Tegner (1878–1948).[3]

Det kjøbenhavnske Skibsrederi

modificare

Puggaard a înființat în anul 1865 întreprinderea Det kjøbenhavnske Skibsrederi („Compania de transport maritim din Copenhaga”) ca subsidiară de transport maritim a companiei H. Puggaard & Co.[2] Det kjøbenhavnske Skibsrederi a cumpărat în anul 1866 rafinăria de zahăr Phønix (Rafinaderiet Phønix), fondată de Compania Daneză a Africii⁠(d) în 1657 și amplasată pe insula Slotsholmen⁠(d), la intersecția străzilor Slotsholmsgade⁠(d) și Christians Brygge⁠(d), de la Bernt Wilhelm Westermann[6] și a închiriat în 1869 (apoi a cumpărat în 1872) rafinăria de zahăr Helsingørsgade, achiziționată în 1833 de Ferdinand Tutein⁠(d) de la moștenitorii lui Johan Ludvig Surleau[7] și amplasată pe fosta stradă Helsingørsgade (între Adelgade⁠(d) și Borgergade⁠(d)), de la William Axel Tutein (care o preluase de la tatăl său, Ferdinand, în 1859).[7]

Activele companiei Det kjøbenhavnske Skibsrederi, cu excepția navelor, au fost preluate în 1872 de compania nou-înființată De Danske Sukkerfabrikker⁠(d),[8] care fusese fondată de C. F. Tietgen⁠(d)[6] și a fost condusă în primii ani de H. Puggaard & Co.⁠(d).[2] Partea rămasă a companiei a intrat într-o perioadă de declin în ultimii ani de viață ai lui Rudolph Puggaard, ceea ce a condus la lichidarea ei după moartea industriașului.[2][5]

Alte afaceri

modificare

Puggaard și-a diversificat afacerile și s-a implicat, de asemenea, în fondarea și administrarea altor companii. El a fost unul dintre fondatorii băncii particulare Kjøbenhavns Private Laanebank⁠(d) („Banca privată de credit din Copenhaga”, 1854), al cărei președinte al consiliului de administrație a fost de la înființare până la moartea sa, și al companiei de asigurări Nye danske Brandforsikring⁠(d) („Noua asigurare de incendiu daneză”, 1864).[2]

Câțiva ani mai târziu, Puggaard s-a asociat cu industriașul și bancherul C. F. Tietgen⁠(d), comerciantul și industriașul Philip Heyman și avocatul Gustav Brock⁠(d)[9][10] și au cumpărat în parteneriat cu suma de 100.000 de rigdaleri⁠(d) un teren aflat în zona portului Tuborg Havn⁠(d) din suburbia Hellerup⁠(d) de pe coasta de nord a Copenhagăi.[9][10] Cei patru nu aveau planuri speciale cu privire la utilizarea acelui teren, dar au presupus că amplasarea sa îl făcea potrivit unor scopuri industriale și, după câteva luni de discuții,[9] au decis să demareze acolo un proiect industrial major[10] și să construiască trei fabrici: o fabrică de îngrășăminte și acid sulfuric, o fabrică de bere⁠(d) și o fabrică de sticlă.[9][11] Astfel, ei au fondat în 13 mai 1873[10] societatea pe acțiuni Tuborg Fabrikker⁠(d),[11][12] cu un capital social de 1 milion de rigdaleri.[10] După câțiva ani de pierderi,[13] Heyman a preluat conducerea companiei în anul 1880 și a adoptat o nouă strategie de afaceri: a închis fabrica de îngrășăminte și acid sulfuric și fabrica de sticlă, care nu erau profitabile, și s-a concentrat pe dezvoltarea fabricii de bere,[11][14] orientându-se către piața internă și renunțând la export.[15] Compania a fost reorganizată în perioada conducerii lui Heyman și transformată într-una dintre cele mai mari și mai respectate fabrici de bere din Danemarca.[11]

Viața personală

modificare
 
Portretul lui Puggaard, realizat de Carl Heinrich Bloch

Rudolph Puggaard s-a căsătorit la 19 iulie 1843 în Biserica evanghelică luterană⁠(d) din orașul Stege⁠(d) de pe insula Møn⁠(d) cu Casperfine Andresine (Signe) Andréa Brandt (21 aprilie 1824, Albuen, parohia Kappel⁠(d) – 28 decembrie 1897, Hellebæk⁠(d)), fiica adoptivă a căpitanului de navă Claus Hansen Brandt (1793–1859) și a soției sale, Christiane Brandt, născută Kisky (1800–1877).[2] Părinții ei biologici erau pilotul naval Kaspar Andréa (1797–1824) și Anne Danielsdatter.[2] Soții Puggaard au avut cinci copii: Bolette (1844–1929), Hans (1845–1895), viitor comerciant, Signe Elisabeth (1847–1899), Rudolph Christopher (1849–1873) și Marie Christine (1854–1877).[16] Bolette Puggaard s-a căsătorit în anul 1864 cu compozitorul Emil Hartmann⁠(d) (1836–1898),[17] care a compus o cantată pentru aniversarea nunții de argint a socrilor săi (cor și pian, 1868),[18] și a fost mama filantroapei Bodil Neergaard⁠(d) (1867–1959), a horticultorului Johannes Palmer Hartmann⁠(d) (1870–1948) și a pictorului Oluf Hartmann⁠(d) (1879–1910),[19] Hans Puggaard s-a căsătorit cu Magna Marie Meinertz (1846–1899),[16] Signe Puggaard s-a căsătorit în anul 1871 cu bancherul Henry Tegner⁠(d) (1843–1911)[16][20] și a fost mama sculptorului Rudolph Tegner⁠(d) (1873–1950),[21] iar Marie Christine Puggaard s-a căsătorit în anul 1872 cu Carl Milberg Brøchner (1850–1926), dar a murit cinci ani mai târziu.[22]

Familia Puggaard a locuit la etajul superior al Palatului Schimmelmann⁠(d) (azi Palatul Odd Fellows) de pe strada Bredgade⁠(d) din Copenhaga,[19][23] o clădire impunătoare în stil rococo, împrejmuită cu un gard vechi din fier forjat și care avea în spatele ei o grădină cu copaci înalți și bătrâni.[19] După moartea fratelui său, geologul Christopher Puggaard⁠(d), Rudolph Puggaard a preluat conacul Hjuleberg⁠(d) din provincia sudică Halland a Suediei, pe care îl cumpărase în anul 1851.[24] El l-a angajat pe arhitectul danez Thorvald Bindesbøll⁠(d) să proiecteze o nouă clădire principală,[19][25][26] care a fost construită în perioada 1872–1875.[19][26]

La fel ca părinții săi[27] și ca urmare a pasiunii pentru artă insuflată de mama sa,[19] Puggaard a fost un susținător puternic al artelor și i-a ajutat financiar pe mulți dintre pictorii „Epocii de Aur Daneze⁠(d)”, ajungând să posede o colecție foarte bogată.[19][28] Clădirea Krathuset, construită pentru el de Michael Gottlieb Bindesbøll⁠(d) în suburbia nordică Ordrup⁠(d), a fost decorată cu fresce realizate de Christen Købke și Jœrgen Sonne⁠(d).[29] El a fost, de asemenea, un filantrop care a susținut diverse instituții caritabile, printre care și de Puggaardske legater, care finanța educația băieților (din 1853) și fetelor (din 1866) care trăiau în condiții grele.[30]

Nepotul său, viitorul sculptor Rudolph Tegner⁠(d), l-a descris astfel pe bunicul său: „Rudolph Puggaard era înalt și zvelt, cu o atitudine distinsă, englezească și rezervată. Cu părul și perciunii albi și lungi și cu cravata albă purtată la costumul negru, cu nasturi, făcea o impresie de om demn de respect și distant.”.[19]

Moartea

modificare

Rudolph Puggaard a ocupat o poziție proeminentă în cercul oamenilor de afaceri a capitalei daneze și a exercitat o serie de funcții oficiale: membru al Consiliului Municipal a Copenhagăi⁠(d) (1862–1875), judecător la Tribunalul Maritim și Comercial al Danemarcei⁠(d) (Sø- og Handelsretten, 1862–1867) și membru al comitetului Societății Angrosiștilor⁠(d) din Copenhaga (Grosserer-Societetet, 1876–1885).[2] A fost decorat, de asemenea, cu Ordinul Dannebrog în 1869.[2]

A murit în 9 decembrie 1885 la conacul Hjuleberg⁠(d) din provincia sudică Halland a Suediei[5] și a fost înmormântat în Cimitirul Holmen⁠(d) din Copenhaga.[2] Situația financiară a companiei intrase în declin în ultimii ani de viață ai lui Rudolph Puggaard, iar, după moartea lui, clădirea Den Puggaardske Gaard de pe strada centrală Store Kongensgade⁠(d), în care locuise, și bunurile de acolo, precum și vilele Hjuleberg și Krathuset, au fost vândute la licitație.[5] În posesia familiei a rămas doar casa Majorgården din Hellebæk⁠(d) până la moartea lui Signe Puggaard în 1897.[5][19]

Galerie

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b Rudolph Puggaard, Dansk Biografisk Lexikon 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Jens Vestberg. „Rudolph Puggaard” (în daneză). Dansk Biografisk Leksikon⁠(d). Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 155.
  4. ^ a b Johann Carl Louis von Lengnick, Genealogier over adelige og borgerlige familier, Trykt i H. G. Brills Bogtrykkerie, Copenhaga, 1844, p. 269.
  5. ^ a b c d e f g Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 47.
  6. ^ a b Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 39.
  7. ^ a b Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 67.
  8. ^ Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, pp. 39 și 67.
  9. ^ a b c d Esther Kvetny Jarløv (noiembrie 2014), „Visning af: Portræt af en dansk-jødisk iværksætter”, Rambam. Tidsskrift for jødisk Kultur Og Forskning (1 (23)), p. 72, ISBN 978-87-92282-06-4, accesat în  
  10. ^ a b c d e Ole Lange, Stormogulen : C.F. Tietgen - en finansmand, hans imperium og hans tid 1829–1901, Gyldendal, Copenhaga, 2006, p. 374.
  11. ^ a b c d Birgit Nüchel Thomsen. „Philip W. Heyman” (în daneză). Dansk Biografisk Leksikon⁠(d). Accesat în . 
  12. ^ Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 70.
  13. ^ Ole Lange, Stormogulen : C.F. Tietgen - en finansmand, hans imperium og hans tid 1829–1901, Gyldendal, Copenhaga, 2006, pp. 374–380.
  14. ^ „Philip Wulff Heyman”. gravsted.dk (în daneză). Accesat în . 
  15. ^ Esther Kvetny Jarløv (noiembrie 2014), „Visning af: Portræt af en dansk-jødisk iværksætter”, Rambam. Tidsskrift for jødisk Kultur Og Forskning (1 (23)), p. 74, ISBN 978-87-92282-06-4, accesat în  
  16. ^ a b c Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 45.
  17. ^ Haavard Rostrup, Billedhuggeren H.W. Bissen, 1798–1868, vol. 2, Udgivet af Kunstforeningen med Støtte af Ny Carlsbergfondet, Copenhaga, 1945, p. 138.
  18. ^ „Emil Hartmann – Music database – Musician”, Radio Swiss Classic, arhivat din original la , accesat în  
  19. ^ a b c d e f g h i Rudolph Tegner (), „Morfar og Mormor i deres Hjem”, Bodil Neergaard : hendes Slægt og Virke skildret af Familie og Venner i anledning af hendes 80-Aars Dag, Copenhaga: Thaning & Appel, pp. 18–31, accesat în  
  20. ^ Theodor Hauch-Fausbøll, Hans Rudolf Hiort-Lorenzen, Patriciske slaegter. Tredie samling. Med 28 portraetter og 15 vaabenafbildninger, Dansk Genealogisk Instituts Forlag, Copenhaga, 1915, p. 125.
  21. ^ Philip Weilbach, Nyt dansk kunstnerlexikon, vol. 2, Gyldendal, Copenhaga, 1897, p. 443.
  22. ^ Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 48.
  23. ^ Sys Hartmann (). 50 palaeer og landsteder. Copenhaga: Gyldendal. 
  24. ^ Olav Sejerøe, „Hjuleberg”, Den Store Danske, accesat în  
  25. ^ Inger Sørensen, Hartmann: et dansk komponistdynasti, Gyldendal, Copenhaga, 1999, p. 561.
  26. ^ a b Merete Bodelsen, „Thorvald Bindesbøll”, Dansk Biografisk Leksikon, accesat în  
  27. ^ „Guldalderværker – fra København til Italien”, Bruun Rasmussen Kunstauktioner, , accesat în  
  28. ^ Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, pp. 45–47.
  29. ^ Helena Nyblom (). Livsminder fra Danmark, 1843–1864 (în daneză). Copenhaga: Aschehoug. 
  30. ^ S. Hennings (red.), Kongelig dansk hof- og statskalender, statshaandbog for kongeriget Danmark, J.H. Schultz Universitetsbogtrykkeri, Copenhaga, 1905, p. 977.

Bibliografie

modificare
  • Kirsten Nørregaard Pedersen, Pompejanske Rumudsmykninger i 1800-tallets Danmark, vol. I–III, Forlaget Rhodos, Copenhaga, 2011
  • Sys Hartmann⁠(d), 50 palaeer og landsteder, Gyldendal, Copenhaga, 1976, pp. 48, 127–130
  • Heinrich Lehmann, Hans Puggaard, Et Hundredaars Mindeskrift, Reitzels Forlag, Copenhaga, 1888
  • Marianne Saabye⁠(d), „Puggaardske studier”, în: Meddelelser fra Thorvaldsens Museum, 1978, pp. 72–116
  • Bodil Neergaard⁠(d), Minder fra Fuglsang: Mennesker jeg mødte gennem et langt Liv (Erindringer), Gad, Copenhaga, 1944
  • Bodil Neergaard, Spredte Træk af mit Liv (Erindringer), Copenhaga, 1941
  • Bodil Neergaard, Bodil Neergaard : hendes Slægt og Virke skildret af Familie og Venner i anledning af hendes 80-Aars Dag, Thaning & Appel, Copenhaga, 1947
  • Helena Nyblom⁠(d), Livsminder fra Danmark, Ashehoug, Copenhaga, 1923

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rudolph_Puggaard&oldid=16434868