S/2003 J 9
| S/2003 J 9 | |
 S/2003 J 16 fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope(d) în timpul observațiilor ulterioare în februarie 2003 | |
| Descoperire [1] | |
|---|---|
| Descoperit de | Scott S. Sheppard(d) David C. Jewitt(d) Jan T. Kleyna(d) Yanga R. Fernández(d) |
| Loc descoperire | Mauna Kea Obs.(d) |
| Dată descoperire | 6 februarie 2003 |
| Caracteristicile orbitei [2] | |
| Epocă 17 decembrie 2020 JD 2459200.5 | |
| Arc de observare | 15.19 ani (5,545 zile) |
| 0.1615575 AU (24,168,660 km) | |
| Excentricitate | 0.1701900 |
Perioadă orbitală | 2.10 ani (767.60 zile) |
| 109.89836° | |
| 0° 28m 8.381s / zi | |
| Înclinație | 166.33403° (față de ecliptică) 13.66597° (retrograd) |
| 130.59522° | |
| 45.62861° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | ≈1 km[3] |
| Albedo | 0.04 (presupus)[3] |
Magnitudinea aparentă | 23.7[3] |
Magnitudinea absolută (H) | 16.9[2] |
S/2003 J 9 este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter . A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard(d) în 2003.
S/2003 J 9 are aproximativ 1 kilometru în diametru și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 0.162 AU (24,200,000 km) în 767.60 zile, la o înclinație de 166.3° față de ecliptică (166° față de ecuatorul lui Jupiter), în sens retrograd și cu o excentricitate de 0,17.
Aparține grupului Carme, alcătuit din sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță cuprinsă între 23 și 24 Gm și la o înclinație de aproximativ 165°.
Acest satelit a fost odată considerat pierdut [4] [5] [6] [7] până în noiembrie 2020, când Minor Planet Center a anunțat recuperarea lui S/2003 J 9 de către Scott Sheppard în observații din septembrie 2011 până în aprilie 2018.
Referințe
modificare- ^ „MPEC 2003-E29 : S/2003 J 9, 2003 J 10, 2003 J 11, 2003 J 12; S/2003 J 1, 2003 J 6”. Minor Planet Electronic Circular. Minor Planet Center. .
- ^ a b „MPEC 2020-V19 : S/2003 J 9”. Minor Planet Electronic Circular. Minor Planet Center. . Accesat în .
- ^ a b c Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ Beatty, Kelly (). „Outer-Planet Moons Found — and Lost”. www.skyandtelescope.com. Sky & Telescope. Accesat în .
- ^ Brozović, Marina; Jacobson, Robert A. (). „The Orbits of Jupiter's Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 153 (4): 147. Bibcode:2017AJ....153..147B. doi:10.3847/1538-3881/aa5e4d.
- ^ Jacobson, B.; Brozović, M.; Gladman, B.; Alexandersen, M.; Nicholson, P. D.; Veillet, C. (). „Irregular Satellites of the Outer Planets: Orbital Uncertainties and Astrometric Recoveries in 2009–2011”. The Astronomical Journal. 144 (5): 132. Bibcode:2012AJ....144..132J. doi:10.1088/0004-6256/144/5/132.
- ^ Sheppard, Scott S. (). „New Moons of Jupiter Announced in 2017”. home.dtm.ciw.edu. Accesat în .
We likely have all of the lost moons in our new observations from 2017, but to link them back to the remaining lost 2003 objects requires more observations a year later to confirm the linkages, which will not happen until early 2018. ... There are likely a few more new moons as well in our 2017 observations, but we need to reobserve them in 2018 to determine which of the discoveries are new and which are lost 2003 moons.