Samuil I al Constantinopolului

Patriarh al Constantinopolului
Samuil I al Constantinopolului
Samuel I of Constantinople.jpg
Date personale
Născut1700 Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Heybeliada Mahallesi⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
OcupațiePatriarhul ecumenic al Constantinopolului[*] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală

Samuil (din greacă: Σαμουήλ, nume la naștere de Skarlatos Hațeris; n. 1700, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Heybeliada Mahallesi⁠(d), Imperiul Otoman) a fost Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între anii 1763-1768 și 1773-1774.

S-a nascut in anul 1700 la Constantinopol. A studiat intr-o scoala ortodoxa numita “Great School of the Nation”. La o varsta frageda a fost hirotonit diacon, iar dupa ceva timp arhidiaconul Patriarhului Paisius al II-lea.

A fost ales ca Episcop al orasului Derkoi in anul 1731 si Patriah Ecumenic de Constantinopol la 24 may 1763, chiar daca avea o varsta prea inaintata pentru aceasta functie in Biserica.

In timpul pastoririi patriarhale, acesta se ocupa cu finantele Patriarhiei:

  •   -A limitat cheltuielile
  •   -A oprit strangerile de fonduri.

A abrogat vechiul obicei al preotilor si ieromonahilor de a aduce ofrande (animale, alimente de natura animala[…]) Patriarhiei.

A reimplementat si imbunatatit educatia si a readus in lume autoritatea patriarhala.

In anul 1767 a scos Arhiepiscopiile Pec si Ohrid de sub autocefalie si le-a adus sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului.

La nivel social, el a luptat impotrica “sclaviei femeii” si s-a opus nuntii fortate, doar pentru primirea de zestre si averi.

El a decis să împartă sigiliul patriarhal în patru părți, dintre care trei au fost date ierarhilor sinodici. În acest fel, el a subliniat sistemul administrativ sinodic al Patriarhiei, conform căruia există o responsabilitate comună, iar puterea de decizie a Patriarhului este limitata.

Deciziile sale radicale au provocat reactii, care au dus din nefericire la renuntarea sa de la Scaunul Patriarhal in data de 5 noiembrie 1768.

A fost exilat in Lavra pe Muntele Athos, dar in anul 1770 a convins conducerea Otomana sa-i ofere din nou ocazia sa se intoarca la resedinta din Tarabya. Dupa lasarea Scaunului Patriarhal de catre Theodosius al II-lea, Sinodul Ecumenic l-au reconvocat pe Samuil impotriva vointei sale. Cu toate acestea, la data de 17 noiembrie 1773 redevine Patriarh al Constantinopolului.

  A doua sa pastorire in fruntea Patriarhiei a tinut un singur an. In timpul acestui an, el a incercat sa rezolve problemele cu „Kollyvades”, alegand o pedeapsa mai dura decat predecesorul sau Theodosius II.

La data de 1774, a fost din nou exilat in Muntele Athos, iar mai apoi in Heybeliada, unde a si trecut la cele vesnice la 10 mai 1775.

A fost înmormântat în Biserica Sfântul Nicolae din Heybeliada.