Samuil I al Constantinopolului
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Samuil I al Constantinopolului | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Skarlᾶtos Chantzerῆs  |
| Născut | 1700 Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Decedat | (75 de ani) Heybeliada Mahallesi(d), Imperiul Otoman |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot ortodox[*] |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Samuil (din greacă: Σαμουήλ, nume la naștere de Skarlatos Hațeris; n. 1700, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Heybeliada Mahallesi(d), Imperiul Otoman) a fost Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între anii 1763-1768 și 1773-1774.
S-a născut în anul 1700 la Constantinopol. A studiat într-o școală ortodoxă numită “Great School of the Nation”. La o vârstă fragedă a fost hirotonit diacon, iar după ceva timp arhidiaconul Patriarhului Paisius al II-lea.
A fost ales ca Episcop al orașului Derkoi în anul 1731 și Patriah Ecumenic de Constantinopol la 24 mai 1763, chiar dacă avea o vârstă prea înaintată pentru această funcție în biserică.
În timpul păstoririi patriarhale, acesta se ocupa cu finanțele Patriarhiei:
- -A limitat cheltuielile
- -A oprit strângerile de fonduri.
A abrogat vechiul obicei al preoților și ieromonahilor de a aduce ofrande (animale, alimente de natură animală[…]) Patriarhiei.
A reimplementat și îmbunătățit educația și a readus în lume autoritatea patriarhală.
În anul 1767 a scos Arhiepiscopiile Pec și Ohrid de sub autocefalie și le-a adus sub jurisdicția Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului.
La nivel social, el a luptat împotriva “sclaviei femeii” și s-a opus nunții forțate, doar pentru primirea de zestre și averi.
El a decis să împartă sigiliul patriarhal în patru părți, dintre care trei au fost date ierarhilor sinodici. În acest fel, el a subliniat sistemul administrativ sinodic al Patriarhiei, conform căruia există o responsabilitate comună, iar puterea de decizie a Patriarhului este limitată.
Deciziile sale radicale au provocat reacții, care au dus din nefericire la renunțarea sa de la Scaunul Patriarhal în data de 5 noiembrie 1768.
A fost exilat în Lavra pe Muntele Athos, dar în anul 1770 a convins conducerea otomană să-i ofere din nou ocazia să se întoarcă la reședința din Tarabya. După lăsarea Scaunului Patriarhal de către Theodosius al II-lea, Sinodul Ecumenic l-au reconvocat pe Samuil împotriva voinței sale. Cu toate acestea, la data de 17 noiembrie 1773 redevine Patriarh al Constantinopolului.
A doua sa pastorire în fruntea Patriarhiei a ținut un singur an. În timpul acestui an, el a încercat să rezolve problemele cu „Kollyvades”, alegând o pedeapsă mai dură decât predecesorul său Theodosius II.
La data de 1774, a fost din nou exilat în Muntele Athos, iar mai apoi în Heybeliada, unde a și trecut la cele veșnice la 10 mai 1775.
A fost înmormântat în Biserica Sfântul Nicolae din Heybeliada.