Santiago Rusiñol
| Santiago Rusiñol | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Santiago Rusiñol i Prats  |
| Născut | [2][3][4][5][6] Barcelona, Catalonia, Spania |
| Decedat | (70 de ani)[2][3][4][5][6] Aranjuez, Spania |
| Înmormântat | cementerio de Montjuic[*][7] |
| Frați și surori | Alberto Rusiñol[*] |
| Căsătorit cu | Lluïsa Denís Reverter[*] |
| Copii | María Rusiñol[*] |
| Cetățenie |  Spania[8] |
| Ocupație | poet pictor scriitor critic de artă jurnalist romancier[*] dramaturg |
| Limbi vorbite | limba catalană[4][9] limba spaniolă[10] |
| Activitate | |
| Pseudonim | Jordi de Peracamps[1] |
| Studii | Académie de la Palette[*] |
| Mișcare artistică | modernismul catalan[*] |
| Opere importante | Cour d'orangers[*], Q17492008[*], Q17493339[*], L'hèroe[*], L'alegria que passa[*], L'auca del senyor Esteve[*] |
Modifică date / text  | |
Santiago Rusiñol i Prats (în catalană Santiago Rusiñol y Prats, n. , Barcelona, Catalonia, Spania – d. , Aranjuez, Spania) a fost un pictor și scriitor catalan.[11]
Biografie
modificareA studiat sub îndrumarea lui Tomas Moragas. În 1878, a expus primele sale lucrări, realizate într-o maniera realistă, convențională. În 1889, împreună cu Maurice Utrillo și alți artiști, a plecat la Paris, unde a început să picteze scene din Montmartre și scene de interior.[11]
În anii 1890 - 1891 a expus la Barcelona aceste lucrări pictate la Paris, lucrate în manieră impresionistă, sub influența lui Edgar Degas și James Abbot McNeill.[11]
Muzeul Rusiñol
modificareSantiago Rusiñol nu a fost doar pictor, ci și un intelectual interesat de arta națională. Pictorul a cumpărat două case în Sitges și a atras aici mai mulți artistiști admiratori, reușind ca în micul oraș să punând bazele unei societăți culturale. În prezent, în oraș se poate vizita Muzeul Cau Ferra, casa-studio a scriitorului și artistului, care conține colecția sa de picturi catalane Art Nouveau - inclusiv lucrări de El Greco ("Las lágrimas de San Pedro" și "Maria Magdalena penitente") și de Picasso, care, între 1899 și 1903, a realizat vreo 21 de portrete ale prietenului său Santiago Rusiñol.[12]
Casa de secolul XVI-lea, în care e organizat muzeul, provine din unirea celor două case pe care le-a cumpărat de la doi pescari, fiind apoi renovată și înfrumusețată prin noi elemente decorative caracteristice stilului gotic. Mare parte din operele sale și din cele pe care le-a colecționat au fost puse la dispoziția publicului începând cu anul 1932[13][14].
Ulterior, Santiago Rusiñol a adoptat un stil simbolist, cu elemente ce amintesc de Botticelli și prerafaeliți.[11]
Note
modificare- ^ https://www.escriptors.cat/autors/rusinols/obra/altres-obres-de-teatre Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Santiago Rusiñol, SNAC, accesat în
- ^ a b Santiago Rusiñol y Prats, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Santiago Rusiñol y Prats, RKDartists, accesat în
- ^ a b Santiago Rusiñol i Prats, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ http://www.endrets.cat/index.php/indret/1905/tomba-de-santiago-rusinol-montjuic-barcelona-ca.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://datos.gob.es/es/catalogo/e00123904-autores-espanoles-en-dominio-publico-fallecidos-desde-1900 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d en Santiago Rusiñol i Prats
- ^ Rusiñol’s enduring influence on Picasso
- ^ Orașul Sitges, Spania
- ^ Cau Ferrat
Bibliogragie
modificare- Joaquim Molas Santiago Rusinol: L'artista Total (în catalană) (ISBN 978-84-9803-252-9)