Scara de magnitudine Richter

Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter și Beno Gutenberg, de la California Institute of Technology, pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la 100 km de epicentru și este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracționare.

Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare de un grad pe scara Richter este corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice și de aproximativ 30 de ori a energiei eliberate de cutremur.

Efectele cutremurelor

Magnitudine Richter	Descriere	Efecte	Frecvență de producere
sub 2,0	micro	Microseisme; nu se simt.	8.000 pe zi
2,0–2,9	minor	De obicei nu se simt, dar sunt măsurate/înregistrate.	1.000 pe zi
3,0–3,9		Adeseori se simt, dar rareori produc pagube.	49.000 pe an
4,0–4,9	ușor	Trepidații perceptibile ale obiectelor în interiorul clădirilor, zgomote prin lovire; pagube importante sunt puțin probabile.	6.200 pe an
5,0–5,9	moderat	Pot provoca pagube importante, pe porțiuni restrânse, la clădirile prost construite și pagube ușoare la clădirile bine construite.	800 pe an
6,0–6,9	puternic	Pot provoca distrugeri în zone populate pe o rază de până la circa 160 km.	120 pe an
7,0–7,9	major	Pot provoca distrugeri importante pe întinderi mari.	18 pe an
8,0–8,9	important	Pot provoca distrugeri importante în zone situate la sute de kilometri în jurul epicentrului.	1 pe an
9,0–9,9		Devastează zone pe o rază de mii de kilometri.	1 la 5 ani
10,0 și peste	devastator	Nu s-au înregistrat; posibilă devastare la scară planetară.	necunoscută

Vezi și

• Cutremur
• Scară seismică
• Scara de magnitudine a momentului seismic