Schevofilaxul (în greacă σκευοφύλαξ, transliterat: skeuophylax, cu forma feminină skeuophylakissa (σκευοφυλάκισσα)), însemnând „păstrătorul vaselor”, este un funcționar superior în Biserica Ortodoxă Răsăriteană.

Biserica Mare din Constantinopol
Histamenonul lui Isaac I Comnenul (d. 1057–1059)

Slujba de schevofilax era încredințată de obicei unui preot, care se ocupa cu păstrarea odoarelor sau sfintelor vase, a mobilierului și a obiectelor prețioase ale unei biserici sau mănăstiri, precum și cu folosirea lor.[1] În epoca bizantină, schevofilaxul avea un rol important în cadrul liturghiei și, alături de Oikonomos⁠(d) sau iconom, administra averea (veniturile) respectivei biserici sau mănăstiri.[1]

Schevofilaxul Bisericii Mari (Hagia Sofia, biserica catedrală a Patriarhiei de Constantinopol) se distingea prin epitetul „mare” (megas) și a fost numit de împărații bizantini până în timpul domniei lui Isaac I Comnenul (d. 1057–1059), când această prerogativă a fost transferată patriarhilor.[1] Până la sfârșitul secolului al XI-lea, marele schevofilax (μέγας σκευοφύλαξ, megas skeuophylax) era situat pe locul al doilea în ierarhia administrativă patriarhală, după megas oikonomos, coborând după aceea pe locul al treilea, după megas sakellarios.[1] El conducea un departament (sekreton) cunoscut sub numele de mega skeuophylakeion (μέγα σκευοφυλακείον), care era format din mai mulți secretari subordonați (chartoularioi⁠(d)). Acest sekreton își avea probabil originea în corpul celor 12 schevofilacși (patru preoți, șase diaconi și doi citeți) menționați ca făcând parte din personalul Bisericii Mari în anul 612.[1]

  1. ^ a b c d e Magdalino & Talbot (1991), pp. 1909–1910.

Legături externe

modificare
  • Magdalino, Paul; Talbot, Alice-Mary (). „Skeuophylax”. În Kazhdan, Alexander. The Oxford Dictionary of Byzantium⁠(d). New York and Oxford: Oxford University Press. pp. 1909–1910. ISBN 978-0-19-504652-6.