Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten
| Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten | |
 | |
  | |
| Poziția |  Districtul Ostallgäu Germania |
|---|---|
| Coordonate | 47°35′12″N 10°34′44″E / 47.58678°N 10.57891°E |
| Suprafață | 38,83 ha  |
| Înființare | |
| Cod Natura 2000 | DE8429301 |
Modifică date / text  | |
Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 38,83 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten este situat la coordonatele 47°35′02″N 10°35′00″E / 47.5839°N 10.5833°E.
Înființare
modificareSitul Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten a fost declarat sit de importanță comunitară în martie 2001 pentru a proteja un număr necunoscut de specii din flora spontană și fauna sălbațică aflate în arealul zonei. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 4 habitate naturale: Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Fânețe montane.[3]
La baza desemnării sitului se află un număr nedeclarat de specii protejate.[2]
Note
modificare- ^ a b Bayerische Natura 2000-Verordnung vom 19.02.2016, in Kraft getreten am 01.04.2016, veröffentlicht im Allgemeinen Ministerialblatt, 29. Jahrgang, Nr. 3
- ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten”. Accesat în .
- ^ a b „Schmelzwasserrinnen und Toteislöcher bei Pfronten”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .