Scrisoarea unui grup de scriitori sovietici despre Soljenițîn și Saharov

„Scrisoare către redacția ziarului Pravda”
Limbă	limba rusă
Gen	scrisoare deschisă
Publicată în	Pravda
Data publicării	31 august 1973
Modifică date / text

Scrisoare către redacția ziarului Pravda (în rusă Письмо группы советских писателей о Солженицыне и Сахарове, transliterat: Pismo gruppî sovetskih pisatelei o Soljenițîne i Saharove) este o scrisoare deschisă a unui grup de scriitori sovietici celebri în legătură cu „acțiunile și discursurile antisovietice ale lui A. I. Soljenițîn și A. D. Saharov”, care a fost publicată în ziarul Pravda la 31 august 1973.^[1]

Această scrisoare a făcut parte dintr-o campanie de presă dură împotriva celor doi dizidenți sovietici,^[2] care a început cu o altă scrisoare deschisă, publicată în numărul din 29 august 1973 al ziarului Pravda, prin care 40 de membri ai Academiei de Științe a URSS^⁠(d) (inclusiv cinci laureați ai premiilor Nobel pentru fizică și chimie) au condamnat cu indignare declarațiile politice ale lui Saharov și l-au acuzat că a abandonat activitatea științifică și s-a transformat într-un instrument de propagandă împotriva Uniunii Sovietice și celorlalte țări din Blocul răsăritean.^[3]

Textul scrisorii

“

Stimate tovarășe redactor!
După ce am citit scrisoarea publicată în ziarul dumneavoastră de membrii Academiei de Științe a URSS^⁠(d) cu privire la comportamentul academicianului Saharov, care a discreditat onoarea și demnitatea savantului sovietic, considerăm că este datoria noastră să ne exprimăm acordul deplin cu poziția autorilor scrisorii.
Scriitorii sovietici au luptat întotdeauna, împreună cu poporul lor și cu Partidul Comunist, pentru idealurile înalte ale comunismului, pentru pacea și prietenia dintre popoare. Această luptă este dictatul inimii întregii intelectualități artistice a țării noastre. În momentul istoric actual, când au loc schimbări benefice în climatul politic al planetei, atitudinea unor oameni ca Saharov și Soljenițîn, care calomniază orânduirea noastră de stat și socială, încercând să stârnească neîncredere în politica iubitoare de pace a statului sovietic și invitând practic Occidentul să continue politica «Războiului Rece», nu poate genera alte sentimente decât dispreț profund și reprobare.

”

Semnatarii scrisorii

Vasil Bykaŭ a susținut în autobiografia sa Lungul drum către casă (Долгая дорога домой), publicată după prăbușirea URSS,^[4] că nu a consimțit ca semnătura sa să apară sub scrisoare, dar scrisoarea a fost citită, în ziua semnării, în cadrul programului de televiziune „Vremea^⁠(d)”, unde Bykaŭ a fost numit printre semnatari. Dezacordul lui Vasil Bykaŭ cu privire la semnarea scrisorii publicate în Pravda a fosr evidențiat și de scriitorul Igor Zolotusski^⁠(d) într-un documentar despre Bykaŭ.^[5]

Fiul lui Mihail Lukonin^⁠(d) a contestat, de asemenea, în memoriile sale despre tatăl său, participarea voluntară a tatălui său la semnarea acestei scrisori.^[6]

Ecouri

Acțiunea scriitorilor sovietici de condamnare, printr-o scrisoare deschisă, a atitudinii pretins calomnioase a fizicianului Andrei Saharov și scriitorului Aleksandr Soljenițîn a fost aprobată de acad. Pantelei Zarev^⁠(d), președintele Uniunii Scriitorilor Bulgari^⁠(d), care a susținut că activitățile și discursurile celor doi disidenți stârnesc doar „dispreț și reprobare”, ceea ce „pentru un scriitor, în genere pentru un creator, [...] echivalează cu moartea morală și, aș spune, politică”.^[7]

Note

^ „Советские писатели против Сахарова и Солженицына -документ”. Дилетант^⁠(d) (în rusă). 4 iunie 2017. Arhivat din original la 5 februarie 2024. Accesat în 18 mai 2024.
^ Armand Goșu, „Lecția de curaj și demnitate a lui Andrei Saharov”, în Revista 22, anul XXXII, nr. 11 (1544), 25 mai – 7 iunie 2021, p. 8.
^ Lev Șeidin, „Premiul Nobel”. în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XIX, nr. 2 (210), februarie 1976, p. 68.
^ В. Быков [Vasîl Bîkov] (2005). Долгая дорога домой (în rusă). Moscova: АСТ^⁠(d). p. 324. ISBN 985-13-4015-4.
^ „Фильм «Прощай, XX век. Знак войны. В. Быков»” (în rusă). Телеканал Культура^⁠(d). Arhivat din original la 25 decembrie 2018. , 22 min. 50 s — 24 min. 20 s
^ С. Луконин [Serghei Lukonin] (26 octombrie 2018). „Испытание на разрыв”. Литературная Россия : газета. Arhivat din original la 4 iunie 2020.
^ Pantelei Zarev, „Conștiința și datoria socială a scriitorului”, în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XVI, nr. 10–11 (182–183), octombrie—noiembrie 1973, p. 81.

Legături externe

Persecuția lui Soljenițîn și Saharov. Publicații și documente oficiale

[1] „Советские писатели против Сахарова и Солженицына -документ”. Дилетант^⁠(d) (în rusă). 4 iunie 2017. Arhivat din original la 5 februarie 2024. Accesat în 18 mai 2024.

[2] Armand Goșu, „Lecția de curaj și demnitate a lui Andrei Saharov”, în Revista 22, anul XXXII, nr. 11 (1544), 25 mai – 7 iunie 2021, p. 8.

[3] Lev Șeidin, „Premiul Nobel”. în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XIX, nr. 2 (210), februarie 1976, p. 68.

[4] В. Быков [Vasîl Bîkov] (2005). Долгая дорога домой (în rusă). Moscova: АСТ^⁠(d). p. 324. ISBN 985-13-4015-4.

[5] „Фильм «Прощай, XX век. Знак войны. В. Быков»” (în rusă). Телеканал Культура^⁠(d). Arhivat din original la 25 decembrie 2018. , 22 min. 50 s — 24 min. 20 s

[6] С. Луконин [Serghei Lukonin] (26 octombrie 2018). „Испытание на разрыв”. Литературная Россия : газета. Arhivat din original la 4 iunie 2020.

[7] Pantelei Zarev, „Conștiința și datoria socială a scriitorului”, în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XVI, nr. 10–11 (182–183), octombrie—noiembrie 1973, p. 81.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]