Scrisoarea unui grup de scriitori sovietici despre Soljenițîn și Saharov

„Scrisoare către redacția ziarului Pravda”
Limbălimba rusă  Modificați la Wikidata
Genscrisoare deschisă  Modificați la Wikidata
Publicată înPravda  Modificați la Wikidata
Data publicării  Modificați la Wikidata

Scrisoare către redacția ziarului Pravda (în rusă Письмо группы советских писателей о Солженицыне и Сахарове, transliterat: Pismo gruppî sovetskih pisatelei o Soljenițîne i Saharove) este o scrisoare deschisă a unui grup de scriitori sovietici celebri în legătură cu „acțiunile și discursurile antisovietice ale lui A. I. Soljenițîn și A. D. Saharov”, care a fost publicată în ziarul Pravda la 31 august 1973.[1]

Această scrisoare a făcut parte dintr-o campanie de presă dură împotriva celor doi dizidenți sovietici,[2] care a început cu o altă scrisoare deschisă, publicată în numărul din 29 august 1973 al ziarului Pravda, prin care 40 de membri ai Academiei de Științe a URSS⁠(d) (inclusiv cinci laureați ai premiilor Nobel pentru fizică și chimie) au condamnat cu indignare declarațiile politice ale lui Saharov și l-au acuzat că a abandonat activitatea științifică și s-a transformat într-un instrument de propagandă împotriva Uniunii Sovietice și celorlalte țări din Blocul răsăritean.[3]

Textul scrisorii

modificare

Semnatarii scrisorii

modificare

Vasil Bykaŭ a susținut în autobiografia sa Lungul drum către casă (Долгая дорога домой), publicată după prăbușirea URSS,[4] că nu a consimțit ca semnătura sa să apară sub scrisoare, dar scrisoarea a fost citită, în ziua semnării, în cadrul programului de televiziune „Vremea⁠(d)”, unde Bykaŭ a fost numit printre semnatari. Dezacordul lui Vasil Bykaŭ cu privire la semnarea scrisorii publicate în Pravda a fosr evidențiat și de scriitorul Igor Zolotusski⁠(d) într-un documentar despre Bykaŭ.[5]

Fiul lui Mihail Lukonin⁠(d) a contestat, de asemenea, în memoriile sale despre tatăl său, participarea voluntară a tatălui său la semnarea acestei scrisori.[6]

Acțiunea scriitorilor sovietici de condamnare, printr-o scrisoare deschisă, a atitudinii pretins calomnioase a fizicianului Andrei Saharov și scriitorului Aleksandr Soljenițîn a fost aprobată de acad. Pantelei Zarev⁠(d), președintele Uniunii Scriitorilor Bulgari⁠(d), care a susținut că activitățile și discursurile celor doi disidenți stârnesc doar „dispreț și reprobare”, ceea ce „pentru un scriitor, în genere pentru un creator, [...] echivalează cu moartea morală și, aș spune, politică”.[7]

  1. ^ „Советские писатели против Сахарова и Солженицына -документ”. Дилетант⁠(d) (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Armand Goșu, „Lecția de curaj și demnitate a lui Andrei Saharov”, în Revista 22, anul XXXII, nr. 11 (1544), 25 mai – 7 iunie 2021, p. 8.
  3. ^ Lev Șeidin, „Premiul Nobel”. în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XIX, nr. 2 (210), februarie 1976, p. 68.
  4. ^ В. Быков [Vasîl Bîkov] (). Долгая дорога домой (în rusă). Moscova: АСТ⁠(d). p. 324. ISBN 985-13-4015-4. 
  5. ^ „Фильм «Прощай, XX век. Знак войны. В. Быков»” (în rusă). Телеканал Культура⁠(d). Arhivat din original la . , 22 min. 50 s — 24 min. 20 s
  6. ^ С. Луконин [Serghei Lukonin] (). „Испытание на разрыв”. Литературная Россия : газета. Arhivat din original la . 
  7. ^ Pantelei Zarev, „Conștiința și datoria socială a scriitorului”, în Probleme ale păcii și socialismului, revistă teoretică și informativă a partidelor comuniste și muncitorești, ediție în limba română, anul XVI, nr. 10–11 (182–183), octombrie—noiembrie 1973, p. 81.

Legături externe

modificare