Scutul inframaxilar
Scuturile inframaxilare sau inframaxilarele (Scuta inframaxillaria), numite și scuturi mentoniere, scuturi sublinguale, scuturi submentale, scuturi geniale (Scuta genialia), scuturi submaxilare (Scuta submaxillaria) sau scuturi submandibulare sunt solzi perechi la șerpi, situați simetric pe fața ventrală a capului, în spatele scutului mental și, adeseori, în spatele primei perechi de scuturi sublabiale. Acestea sunt solzi mari, alungiți, care separă cele două rânduri de scuturi sublabiale. Inframaxilarele pot fi dispuse în unul, două sau trei rânduri. De obicei există două perechi de inframaxilare: inframaxilare anterioare și inframaxilare posterioare.
Scuturile inframaxilare formează pe sutura lor median-ventrală un șanț longitudinal, numit șanțul gular (Sulcus gularis) care poate lipsi la unele specii. Spațiul format de divergența inframaxilarelor posterioare este acoperit cu plăci mici, provenite fie din gastrostege, numite scuturi gulare (Scuta gularia), fie din solzii care acoperă părțile laterale ale capului, numiți solzi gulari (Squamae gulares).
Bibliografie
modificare- Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia (Țestoase, Șopîrle, Șerpi). București: Editura Academiei Republicii Populare România, 1961, 352 p.
- Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
- D.C. Wareham. Elsevier’s Dictionary of Herpetological and Related Terminology. Elsevier, 2005
- Smith, Malcolm A. (1943) The Fauna of British India, Ceylon and Burma including the whole of the Indo-Chinese Sub-region, Reptilia and Amphibia. Vol I – Loricata and Testudines, Vol II-Sauria, Vol III-Serpentes. Taylor and Francis, London.
- Laurence Monroe Klauber. Rattlesnakes: Their Habits, Life Histories, and Influence on Mankind, Volume 1. San Diego Society of Natural History, 1972