Scutul lui Brennus

Scutul lui Brennus (în franceză bouclier de Brennus) este numele sub care este cunoscut trofeul cucerit de clubul câștigător al Top 14, liga de elită de rugby în XV din Franța.

Nu a fost numit după șeful galic Brennus, ci după artistul Charles Brennus, care l-a sculptat în anul 1892 după un desen al lui Pierre de Coubertin.^[1] Charles Brennus a fost și cofondatorul al Uniunii Societăților Franceze de Sporturi Atletice (în franceză Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques), strămoșul Federației Franceze de Rugby.

Trofeul constă într-un scut din cupru cu diametrul de 52 cm și o placă, și ea din cupru, montați pe un fund de lemn. Întregul ansamblu are un metru lungime și 75 cm lățime.^[2] Greutatea este aproximativ de 20 kg. Pe scutul figurează stema a USFSA, două inele întrepătrunse și motto-ul în latină „Ludus pro Patria” („Jocuri pentru Patria”); placa menționează lista cluburilor câștigători. Scutul este poreclit afectuos „bucata de lemn” (în franceză le bout de bois) sau „lou planchot” în limba occitană.^[1]

Scutul este păstrat la sediul Federației, din Marcoussis, localitate la sud-vest de Paris. Este ridicat de jucătorii campioni în cadrul ceremoniei care ia loc în tribuna oficială la sfârșitul finalei campionatului. Apoi este luat pentru „repriza a treia” și sărbătorii, unde este o tradiție să maltrateze scutul: de-a lungul existenței sale, a fost folosit, între altele, ca paletă de băgat pizza, ca planșă de surfing și ca targă de transport.^[3]

Până în 2015, scutul a fost cucerit de 26 de cluburi diferite.^[4] Șase jucători de rugby români au ridicat scutul: Mihai Wusek (cu La Voulte în 1969), Adrian Lungu (cu Castres în 1993), Petru Bălan (cu Biarritz în 2006 și 2007), Marius Tincu și Ovidiu Tonița (cu Perpignan în 2009), iar Mihai Lazăr (cu Castres în 2013).^[5]

Referințe

^ ^a ^b Fabien Vernois (25 august 2011). „Le bouclier de Charles Brennus”. La Croix (în franceză).
^ Éric Mugneret (9 iunie 2012). „Fantasmé et martyrisé, le Brennus, trophée ultime du rugby français” (în franceză). Rue 89. Arhivat din original la 5 septembrie 2014. Accesat în 17 octombrie 2015.
^ „Top 10 des aventures vécues par le bouclier de Brennus”. L'Équipe (în franceză). 12 iunie 2015. ^{[nefuncțională]}
^ „Brennus, les 26 clubs sacrés !” (în franceză). Liga Națională de Rugby din Franța. 29 mai 2014. Arhivat din original la 26 mai 2018. Accesat în 17 octombrie 2014. Mai multe valori specificate pentru |limbă= și |language= (ajutor)
^ Adrian Eugen (2 iunie 2013). „Castres e noua campioană a Franței! Mihai Lazăr, la primul titlu de campion”. ProSport.

[LAC-1] Fabien Vernois (25 august 2011). „Le bouclier de Charles Brennus”. La Croix (în franceză).

[R89-2] Éric Mugneret (9 iunie 2012). „Fantasmé et martyrisé, le Brennus, trophée ultime du rugby français” (în franceză). Rue 89. Arhivat din original la 5 septembrie 2014. Accesat în 17 octombrie 2015.

[3] „Top 10 des aventures vécues par le bouclier de Brennus”. L'Équipe (în franceză). 12 iunie 2015. ^{[nefuncțională]}

[4] „Brennus, les 26 clubs sacrés !” (în franceză). Liga Națională de Rugby din Franța. 29 mai 2014. Arhivat din original la 26 mai 2018. Accesat în 17 octombrie 2014. Mai multe valori specificate pentru |limbă= și |language= (ajutor)

[5] Adrian Eugen (2 iunie 2013). „Castres e noua campioană a Franței! Mihai Lazăr, la primul titlu de campion”. ProSport.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]