Sedilă
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
O sedilă este un semn diacritic în forma unei agrafe (¸) scris dedesubtul anumitor litere pentru a le modifica pronunțarea. Este folosită în mai multe limbi romanice, cum ar fi catalana sau franceza (cu C, formând Ç) și în limbile turcice, precum turcă (cu S, formând Ş). Cu toate că în limba română diacriticele corecte sunt cele cu virgulă (ș, ț), sedila dedesubtul literelor S și T (ş, ţ) este folosită adesea și în română. Această utilizare incorectă își are originea într-o confuzie inițială între s cu sedilă (folosit în limbile turcice) și s cu virgulă (folosit în română) facută de Microsoft în prima implementare a standardului Unicode in Windows [1].
Numele semnului are origine spaniolă (cedilla, diminutiv al cuvântului ceda, numele vechi al literei Z) și a intrat în vocabularul limbii române prin intermediul limbii franceze (cédille). Semnul diacritic folosit prima dată în spaniolă din influențe vizigote arăta ca o literă „ceda” în miniatură (nu ca o virgulă, cum greșit scriu dicționarele românești).
Calvarul literelor românești s-cu-virgulă și t-cu-virgulă în sistemele de operare este detaliat aici.
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |