Sediul Sfatului Țării
| Clădirea fostului gimnaziu Nr. 3 pentru băieți Palatul Sfatului Țării | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 47°01′20″N 28°49′02″E / 47.0222°N 28.8172°E |
| Localitate | Chișinău |
| Municipiu | municipiul Chișinău |
| Țara |  Republica Moldova |
| Adresa | Alexei Mateevici, 111 |
| Edificare | |
| Arhitect | Vladimir Țîganco |
| Stil | clasic |
| Data începerii construcției | 1902 |
| Data finalizării | 1905 (restaurarea din anii 1950, architect: Etti-Rosa Spirer) |
| Stare de conservare | nesatisfăcătoare |
Modifică date / text  | |
Sediul Sfatului Țării este o clădire și monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău.[1] Din 1917 și până la 27 martie 1918 în incinta edificiului s-au ținut ședințele Sfatului Țării Republicii Democratice Moldovenești (1917-1918).
Imobilul se află în Centrul istoric al Chișinăului și găzduiește în prezent Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.
Istoric
modificareClădirea a fost ridicată conform proiectului lui Vladimir Țîganco, menit să fie un orfelinat și o pensiune pentru 70 de băieți din familii nobiliare. În 1905, când s-au finalizat lucrările de construcție, clădirea a fost transferată către Ministerului țarist al Educației, care a decis să deschidă un al treilea gimnaziu pentru băieți („Gimnaziul Nr. 3 pentru băieți”) în oraș.[1]
În 1914, în timpul primului război mondial clădirea a găzduit un spital militar.[1] În 1917, fostul gimnaziu a devenit sediul Sfatului Țării, parlamentul Basarabiei, care a primit autonomie după Revoluția din februarie din Imperiul Rus. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republică Democratică Moldovenească cu un statut comparabil cu cel al Marelui Ducat al Finlandei,[2] iar la 27 martie 1918, a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.
În perioada interbelică, clădirea a găzduit gimnaziul pentru băieți „Alecu Donici”.[3] În fața palatului se afla o copie a Lupei Capitoline, care simboliza originea romană a românilor. În 1934, clădirea a fost transferată Facultății de Științe Agronomice a Universității din Iași.[1] În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea a fost grav avariată, iar în 1950 a fost renovată conform proiectului lui Etti-Rosa Spirer. A găzduit Institutul Agricol și apoi Academia de Arte, redenumită ulterior Academia de Muzică, Teatru și Arte. Actualmente, starea clădirii era nesatisfăcătoare și necesită restaurare.[4]
Descriere
modificareClădirea cu două etaje a fost construită după un plan care amintește de litera chirilică „Ж”, în stilul clasicismului francez și este separată de stradă de o grădină spațioasă.[1] În interior, pe lângă sălile de clasă, se afla biserica școlară „Sf. Ștefan”.[3]
Galerie
modificare-
Perioada timpurie, anii 1910. -
Clădirea în jurul anului 1920. -
Anii 1930. Statuia Lupoaicei și Palatul. -
Membrii Sfatului Țării, 10 decembrie 1918. -
Timbru din 1928. -
Timbru moldovenesc din 1997. -
Pan Halippa și Palatul pe un timbru moldovenesc.
Referințe
modificare- ^ a b c d e „Alexei Mateevici, 111: Clădirea fostului gimnaziu nr.3 pentru băieți în care, în martie 1918 și-a ținut ședințele Sfatul Țări”. monument.sit.md. Accesat în .
- ^ Ch. King. The Moldovans. Romania, Russia and the Politics of Culture. — Stanford: Hoover Institution Press, Stanford University Press, 2000. — P. 33. — ISBN 9780817997922.
- ^ a b „Povestea clădirii în care s-a făcut Unirea”. timpul.md. Accesat în .
- ^ „Cum ne raportăm la patrimoniul nostru istoric: clădirea Sfatului Țării de la Chișinău”. adevarul.ro. Accesat în .
Legături externe
modificare
- Alexei Mateevici, 111. Clădirea fostului gimnaziu nr.3 pentru băieți în care, în martie 1918 și-aținut ședințele Sfatul Țări
- Sfatul țării, locul unde s-a votat Unirea din 1918 (Chișinău)