Septimiu Pretorian

Date personale
Septimiu Pretorian
Născut	21 decembrie 1893
Decedat	23 septembrie 1977 (83 de ani)
Modifică date / text

Septimiu Pretorian (n. 21 decembrie 1893, comuna Țânțăreni, județul Gorj – d. 23 septembrie 1977, București) a fost un general de brigadă român care a luptat în Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial.

Grade: sublocotenent - 01.07.1914, locotenent - 01.11.1916, căpitan - 01.09.1917, maior - 31.03.1924, locotenent-colonel, colonel - 31.03.1938, general de brigadă - 23.03.1944.

A absolvit Școala Specială Militară de la Saint-Cyr (Franța) în promoția 1904 (1919-1920) „Crucile de Război (Croix de Guerre)”.

În 1916, Septimiu Pretorian era locotenent, comandant de pluton în Regimentul 1 Vânători.

În calitate de comandant de pluton, a condus luptele acestuia la Oboroca, pe Valea Jiului, Cornul Zănoagei și Vârful Negru cu multă destoinicie, pricepere și bravură, fapt pentru care a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de cavaler.

A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Ofițer, cu panglica de „Virtute Militară” „pentru curajul și destoinicia cu care și-a condus regimentul în luptele dela Dubna-Dumitrești”.^[1]

Secretar General al Ministerului Apărării (1 aprilie - 28 iunie 1947), Șef al Marelui Stat Major al Armatei iunie 1947 - aprilie 1948 și membru al PCR între 1945-1947.

Șeful Delegației Militare de legătură din Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului^[2].

La 1 mai 1948 a fost trecut în rezervă. După două luni a fost judecat de Tribunalul Militar București, fiind acuzat de luare de mită și abuz de putere. A fost condamnat la 12 ani de închisoare. Pedeapsa i-a fost redusă în 1951 cu cinci ani. Doi ani și trei luni a efectuat munci agricole la Penitenciarul Aiud și muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După eliberare, s-a angajat ca gestionar la Întreprinderea 502 Construcții din Brașov (Orașul Stalin la vremea respectivă).

Reabilitat și înmormântat cu onoruri militare la cimitirul Ghencea Militar.

Decorații

Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Ofițer, cu panglica de „Virtute Militară” (7 noiembrie 1941)^[1]

Note

^ ^a ^b Decretul Regal nr. 3.089 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 275 din 19 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.208.
^ Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului între România și Națiunile Unite a fost înființată prin Decretul-lege nr. 527 din 24 octombrie 1944. La 31 octombrie 1944 au fost numiți președintele și membrii comisiei: I. Christu, ministru plenipotențiar, președinte, membri: Savel Rădulescu, Constantin Vișoianu, Radu Crutzescu și Cezar Popescu. În compunerea ei funcționa și o comisie militară condusă de generalul Septimiu Pretorian care asigura aplicarea articolelor referitoare la dezarmarea trupelor, situația materialului de război capturat, aprovizionarea frontului cu material de război din depozitele interioare etc. (vezi „Monitorul Oficial", Partea 1, an CXII nr. 255, 3 noiembrie 1944, p.7070).

Bibliografie

Comandor dr. Marian Moșneagu, Gloria și drama unui eminent ofițer de stat major. Generalul-locotenent Septimiu Pretorian, Revista Document, nr. 2(56) din 2012, pp. 41–45

[Decretul3089-1] Decretul Regal nr. 3.089 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 275 din 19 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.208.

[2] Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului între România și Națiunile Unite a fost înființată prin Decretul-lege nr. 527 din 24 octombrie 1944. La 31 octombrie 1944 au fost numiți președintele și membrii comisiei: I. Christu, ministru plenipotențiar, președinte, membri: Savel Rădulescu, Constantin Vișoianu, Radu Crutzescu și Cezar Popescu. În compunerea ei funcționa și o comisie militară condusă de generalul Septimiu Pretorian care asigura aplicarea articolelor referitoare la dezarmarea trupelor, situația materialului de război capturat, aprovizionarea frontului cu material de război din depozitele interioare etc. (vezi „Monitorul Oficial", Partea 1, an CXII nr. 255, 3 noiembrie 1944, p.7070).

[1]

[2]