Wikipedia

Serafim al II-lea al Constantinopolului

patriarh al Constantinopolului
Serafim al II-lea al Constantinopolului
Date personale
Născutanii 1690/anii 1690 Modificați la Wikidata
Delvina, Regiunea Vlorë, Albania Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani) Modificați la Wikidata
Mhar Monastery⁠(d), Regiunea Poltava, Ucraina Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRaionul Lubnî Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPlovdiv
Constantinopol Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă modernă Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Serafim al II-lea Anina (în greacă Σεραφεὶμ Β´, transliterat: Serafeim 2; n. anii 1690/anii 1690, Delvina, Regiunea Vlorë, Albania – d. , Mhar Monastery⁠(d), Regiunea Poltava, Ucraina)[1] a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1757 până în 1761.

Biografie Modificare

S-a născut în orașul Delvinë (situat astăzi în sudul Albaniei moderne), la sfârșitul secolului al XVII-lea.[2] Înainte de a fi ales patriarh al Constantinopolului pe 22 iulie 1757 a fost mitropolit de Philippoupolis.[1]

În calitate de patriarh, a introdus în calendar în 1759 sărbătoarea Sfântului Andrei pe 30 noiembrie[3] și i-a oferit monahului athonit Cosma din Etolia permisiunea să înceapă în 1760 un turneu misionar în satele Traciei.[4]

În 1759 l-a invitat pe teologul grec Evghenie Vulgaris să preia conducerea Academiei Patriarhale de la Constantinopol pentru a reforma învățământul teologic și, în perioada cât a predat la academie, influențat de idealurile proruse ale patriarhului Serafim, Vulgaris a contribuit la reapropierea Imperiului Rus de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.[5][6] Drept consecință, Serafim al II-lea a fost destituit în 26 martie 1761 și exilat pe Muntele Athos,[1] fiind înlocuit de autoritățile otomane cu mitropolitul Ioanichie al Calcedonului. El a reconstruit o veche casă monahală pe Muntele Athos și a închinat-o Sfântului Andrei. Această casă a devenit în cele din urmă Schitul Sfântului Andrei.[7]

În domeniul politicii, a sprijinit Imperiul Rus în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774 și înființarea unui stat ortodox prorus în regiunea Balcanilor. În 1769 a îndemnat populația greacă să se răzvrătească împotriva turcilor.[2] După eșecul rebeliunii, s-a mutat în 1776 în Ucraina, unde a murit la 7 decembrie 1779.[1] A fost înmormântat la Mănăstirea Mhar din regiunea Poltava.

Note Modificare

  1. ^ a b c d Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 41. ISBN 978-1-4344-5876-6. 
  2. ^ a b „Σεραφεὶμ Β´”. Ecumenical Patriarchate. Accesat în . 
  3. ^ Μ.Γ.Βαρβούνη (). Το Οικουμενικό Πατριαρχείο, εκδόσεις Χελάνδιον. Athens. p. 117. ISBN 960-87087-5-3. 
  4. ^ Nomikos, Michael (). Witnesses for Christ: Orthodox Christian neomartyrs of the Ottoman period, 1437-1860. St Vladimir's Seminary Press. p. 200. ISBN 0-88141-196-5. 
  5. ^ Demaras, Konstantinos (). A history of modern Greek literature. SUNY Press. p. 136. ISBN 0-87395-071-2. 
  6. ^ Angold, Michael (). Eastern Christianity. Cambridge University Press. p. 204. ISBN 0-521-81113-9. 
  7. ^ A brief history of Saint Andrew’s Skete


Funcții religioase
Predecesor:
Calinic al IV-lea 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
22 iulie 1757 – 26 martie 1761 		Succesor:
Ioanichie al III-lea


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Serafim_al_II-lea_al_Constantinopolului&oldid=15739403