Serghei Antonov

Serghei Antonov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Petrograd, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Înmormântat Nikolo-Arhanghelskoe kladbișce[*][[Nikolo-Arhanghelskoe kladbișce (cemetery in Moscow, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat pentru ingineria transporturilor din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
Organizație Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov[*][[Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov (Russian film school in Moscow)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Steaua Roșie
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Medalia pentru Merit în Luptă[*]
Medalia „Pentru Apărarea Leningradului”[*]
Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]
Ordinul Prieteniei Popoarelor[*]
Prezență online
Pentru alte sensuri, vedeți Antonov (dezambiguizare).

Serghei Antonov (rusă: Сергей Петрович Анто́нов) (n. 16/29 mai 1915, Petrograd, Imperiul Rus – d. 29 aprilie 1995, Moscova, Rusia) a fost un scriitor rus/sovietic și scenarist. A câștigat Premiul Stalin gradul al treilea în 1951 pentru volumul de povestiri Pe drumuri sunt mașini (По дорогам идут машины).

Antonov a zugrăvit adesea în nuvelele și schițele sale viața de la țară - Primăvara, „Mătușica” Lușa, S-a întâmplat la Penkovo, Într-o staniță liniștită, Fata din Polesie.

În 1947 îi apare prima culegere de nuvele și schițe - Primăvara (Весна).

Traduceri în limba română: „Mătușica” Lușa, Ploile, S-a întâmplat la Penkovo, Alionka (Аленка).

A scris scenariul unor filme ca Oamenii de pe pod (Люди на мосту, 1959), Alionka (1961),[1] Zbor fără încărcătură (Порожний рейс, 1963)[2]

Referințe și noteModificare

Legături externeModificare