Shigehiko Hasumi
Date personale
Născut (87 de ani) Modificați la Wikidata
Roppongi⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
Căsătorit cuChantal Van Melkebeke[*][[Chantal Van Melkebeke |​]] Modificați la Wikidata
CopiiShigeomi Hasumi[*][[Shigeomi Hasumi (Japanese composer and musician)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier[*]
critic de film[*]
jurnalist
traducător
istoric literar[*]
cadru didactic universitar[*]
critic literar[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[1] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Tokio
PatronajUniversitatea Tokio
Rikkyo University[*][[Rikkyo University (private university in Tokyo, Japan)|​]]
Cahiers du cinéma[*][[Cahiers du cinéma (French film journal)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiComandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Yukio Mishima Prize[*][[Yukio Mishima Prize (Japanese literary award)|​]]  Modificați la Wikidata

Shigehiko Hasumi (alternativ Shiguehiko sau Shiguéhiko) (蓮實 重彦 Hasumi Shigehiko?, n. , Roppongi⁠(d), Tōkyō, Japonia) este un critic de film și profesor universitar japonez specializat în literatura franceză. A fost rector al Universității din Tokyo din 1997 până în 2001.[2][3]

Biografie modificare

S-a născut în anul 1936. Tatăl său, Shigeyasu (1904-1979), a fost profesor de istoria artei la Universitatea din Kyoto. Shigehiko a absolvit studii de literatura franceză la Universitatea din Tokyo în 1960[4] și apoi a urmat studii la Universitatea Sorbona din Paris în perioada 1962-1965,[5] unde a pregătit o teză de doctorat în literatura franceză referitoare la romanul Doamna Bovary (1869) al lui Gustave Flaubert, pe care a susținut-o la Sorbona în 1965[6] și a publicat-o ulterior, în anul 2014, într-o versiune lărgită sub titlul Bovaly Fujin Ron.[7] S-a căsătorit cu Chantal Van Melkebeke, o învățătoare originară din Belgia.[8] În 1970 a devenit conferențiar la Colegiul de Arte și Științe al Universității din Tokyo și a fost promovat la gradul de profesor universitar în 1988.[4] A îndeplinit funcția de decan al Colegiului de Arte și Științe (1993-1995) și apoi a fost vicerector (1995-1997)[4] și rector al Universității din Tokyo (1997-2001).[9]

În calitate de traducător al textelor lui Gilles Deleuze, Jacques Derrida și Roland Barthes,[10] Hasumi a contribuit în mod decisiv la introducerea teoriei poststructuraliste franceze în Japonia, devenind cunoscut ca un reprezentant al postmodernismului.[11] S-a remarcat, de asemenea, ca un critic de film influent și a publicat o serie de monografii despre regizorii Yasujirō Ozu, Sadao Yamanaka, John Ford, Howard Hawks și Jean Renoir.[12] A promovat creațiile unor regizori noi precum Takeshi Kitano.[13] Mai mulți dintre studenții săi, inclusiv Kiyoshi Kurosawa, Shinji Aoyama, Kunitoshi Manda,[14] Masayuki Suo și Makoto Shinozaki, au devenit ei înșiși regizori.[15] Profesorul Hasumi l-a invitat în Japonia pe regizorul elvețian Daniel Schmid, cu care a legat o strânsă prietenie.[16]

Shigehiko Hasumi a fost distins în anul 2016 cu Premiul Yukio Mishima pentru romanul Hakushaku Fujin („Ducesa”).[17]

Prenumele său a fost ortografiat în mod diferit în alfabetul latin ca Shigehiko, romanizarea Hepburn standard, Shiguehiko și Shiguéhiko în publicațiile traduse. De exemplu, numele său este înscris Shiguéhiko Hasumi în monografia regizorului Yasujirō Ozu (atât în versiunea originală japoneză, cât și în traducerea franceză),[18][19] în timp ce în multe traduceri ale cărților sale este înscrisă forma Shigehiko Hasumi.[20]

Scrieri (selecție) modificare

  • Hihyō Aruiwa Kashi no Saiten (1974)
  • Han Nihongo Ron (1977)
  • Natsume Sōseki Ron (1978)
  • Eiga no Shinwagaku (1979)
  • Eizō no Shigaku (1979)
  • Hyōsō Hihyō Sengen (1979)
  • Cinema no Kioku Sōchi (1979)
  • Eiga: Yūwaku no Ekurichūru (1983)
  • Kantoku Ozu Yasujirō (1983)
  • Monogatari Hihan Josetsu (1985)
  • Kanbotsu Chitai (1986)
  • Bonyō na Geijutsuka no Shōzō (1988)
  • Shōsetsu Kara Tōku Hanarete (1989)
  • Teikoku no Inbō (1991)
  • Hollywood Eigashi Kōgi (1993)
  • Zettai Bungei Jihyō Sengen (1994)
  • Tamashii no Yuibutsuronteki na Yōgo no Tame ni (1994)
  • Opera Opérationnelle (1994)
  • Watakushi ga Daigaku ni Tsuite Shitteiru Ni San no Kotogara (2001)
  • Supōtsu Hihyō Sengen (2004)
  • Eiga e no Fujitsunaru Sasoi (2004)
  • Miserarete: Sakka Ronshū (2005)
  • Godāru Kakumei (2005)
  • Hyōshō no Naraku (2006)
  • Aka no Yūwaku (2007)
  • Eiga Hōkai Zenya (2008)
  • Eigaron Kōgi (2008)
  • Godāru Mane Fūkō (2008)
  • Zuisō (2010)
  • Eiga Jihyō 2009-2011 (2012)

Note modificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „University presidents of the past”. University of Tokyo. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Past University presidents”. University of Tokyo. Accesat în . 
  4. ^ a b c Shigehiko Hasumi, „Welcome to the University of Tokyo”, în UT Forum 21, The University of Tokyo Magazine, nr. 1, ianuarie 2001, p. 5.
  5. ^ „Dialogue Between Shigehiko Hasumi and Jonathan Rosenbaum on Howard Hawks and Yasuzo Masumura (Tokyo, 3 December 1999)”, Jonathanrosenbaum.net, , arhivat din original la , accesat în  
  6. ^ Ryan Cook, „An Impaired Eye: Hasumi Shigehiko on Cinema and Stupidity”, în Review of Japanese Culture and Society, vol. 22 (Decentering Theory: Reconsidering the History of Japanese Film Theory), University of Hawai'i Press, december 2010, pp. 130-143.
  7. ^ Takashi Ogata, Toward an integrated approach to narrative generation : emerging research and opportunities, Pennsylvania : IGI Global, Hershey, [2020], p. 208.
  8. ^ Mouchart, Benoît (). À l'ombre de la ligne claire: Jacques Van Melkebeke, le clandestin de la B.D. Paris: Vertige Graphic. ISBN 2-908981-71-8. 
  9. ^ ***, 58. mostra internazionale d'arte cinematografica, Editrice Il Castoro, 2001, p. 1928.
  10. ^ Cook, Ryan. „An Impaired Eye: Hasumi Shigehiko on Cinema and Stupidity”. Review of Japanese Culture and Society. 22: 130–143. 
  11. ^ Kodama, Sanhide; Inoue Ken (). „Postmodernism in Japan”. În Johannes Willem Bertens, Douwe Fokkema. International Postmodernism: Theory and Literary Practice. J. Benjamins. p. 521. ISBN 9027234434. 
  12. ^ Sharp, Jasper (). Historical Dictionary of Japanese Cinema. Scarecrow Press. p. 78. 
  13. ^ Gerow, Aaron (). Kitano Takeshi. British Film Institute. pp. 42–47. 
  14. ^ Nozaki, Kan (). Andrew, Dudley, ed. Opening Bazin. Oxford University Press. p. 327. 
  15. ^ Gerow, Aaron (). Kitano Takeshi. British Film Institute. p. 44. 
  16. ^ „Daniel Schmid. Le chat qui pense”. der-andere-film.ch. Accesat în . 
  17. ^ Daisuke Kikuchi (), „Crime and thriller writer Kanae Minato named winner of Yamamoto Shugoro Prize”, The Japan Times, accesat în  
  18. ^ Hasumi, Shiguéhiko (). Kantoku Ozu Yasujiro [Director Yasujiro Ozu] (în japoneză) (ed. adăugită și definitivă). Chikuma Shobo. ISBN 4-480-87341-4. 
  19. ^ „Yazujiro Ozu - Shiguéhiko Hasumi”. Fnac. Accesat în . 
  20. ^ Hasumi, Shigehiko (). Godaru Mane Fuko [Godard Manet Foucault] (în japoneză). NTT publishing. ISBN 978-4-7571-4201-5. 

Bibliografie modificare

Legături externe modificare