Wikipedia

Silvia Șerbescu

pianist și pedagog al pianului român
Silvia Șerbescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București
Decedată (62 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepianistă
profesoară de pian[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Silvia Șerbescu (n. 27 ianuarie 1903 – d. 22 aprilie 1965) a fost o pianistă română. A fost printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian; interpretările date de ea compozițiilor lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy sunt memorabile. A fost și un distins pedagog al pianului, profesor la Conservatorul din București (1948–1965).

Biografie

modificare

Silvia Șerbescu s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl ei, Gheorghe Chelaru, era profesor de latină, greacă și română la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Era, de asemenea, preceptor al principelui Nicolae și al principesei Maria, copiii regelui Ferdinand și ai reginei Maria. Mama ei, Eliza Bunescu, era fiica lui Ioan Bunescu și nepoata lui Gheorghe Ionescu, ambii compozitori de muzică corală.[1][2][3]


A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică, devenită mai târziu Conservatorul de Muzică, din București: pian cu Constanța Erbiceanu, armonie și contrapunct cu Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. Simultan, a obținut licența în matematică la Universitatea din București. În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție.[4]

Debutul în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 de Liszt (1928), urmat de un recital un an mai târziu, a fost perceput ca senzațional. George Breazul scria: „... Silvia Șerbescu pășește în viața muzicală românească, răspunzând superlativ aspirațiilor noastre muzicale.”[5] Constanța Erbiceanu considera arta Silviei Șerbescu drept „sinteză a gândirii masculine și a sensibilității feminine.” Mâinile mari și expresive ale Silviei, asemănătoare cu ale Clarei Schumann, ar putea fi explicația anatomică a „caracterului monumental al interpretărilor ei, a senzației de spațiu, de orizonturi larg deschise”[6], a menționat muzicologul Iosif Sava când a încercat să-i caracterizeze stilul pianistic. În plus, o implicare autentică, existențială, în interpretare ar putea explica impresia puternică pe care ea o făcea asupra publicului.[7]

Silvia Șerbescu a dat concerte și recitaluri în Cehoslovacia, Finlanda, Franța, Italia, Iugoslavia, Polonia, Suedia, Uniunea Sovietică, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți ca Nikolai Anosov, Ernest Ansermet, Paavo Berglund, Sergiu Comissiona, Aleksandr Gauk, George Georgescu, Václav Neumann, Ionel Perlea, Constantin Silvestri și mulți alții.[8] În anii 1955–1957 a fost numită solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București, cu care a concertat în Cehoslovacia și Uniunea Sovietică.[9]

Un punct culminant în cariera Silviei Șerbescu a fost seria de recitaluri din 1962 în care a interpretat cele două caiete cu 24 de Preludii de Debussy, cu ocazia centenarului nașterii compozitorului.[10] A colaborat și cu George Enescu, al cărui autograf pe programul recitalului lor din 29 decembrie 1942 este dedicat „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admirație și respect”.[11]

Începând din 1948 până la decesul ei în 1965 a fost profesor de pian la Conservatorul din București. Mulți dintre elevii săi, ca Sanda Bobescu, Mihai Brediceanu, Lavinia Coman, Constantin Ionescu-Vovu, Theodor Paraschivescu, Liana Șerbescu, Georgeta Ștefănescu-Barnea, Alexander Șumski, Sever Tipei și alții au avut cariere semnificative. Pentru calitățile ei muzicale și umane, Iosif Sava a numit-o „unul dintre cei mai iubiți profesori”. Un bust al Silviei Șerbescu, sculptat de Gheorghe D. Anghel, se află în sala principală a Conservatorului.[12]

Silvia Șerbescu a fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu; fiica lor, Liana Margareta, este de asemenea pianistă.[13][14] Silvia Șerbescu a decedat în București, la 22 aprilie 1965.

Repertoriu

modificare

Repertoriul Silviei Șerbescu cuprindea compoziții de Bach, Beethoven, Brahms, Liszt, Debussy, Ravel, Busoni, Respighi, Enescu, De Falla, Albeniz și, cu mențiune specială, Rahmaninov și Prokofiev. Ea a interpretat în premieră în România Rapsodie pe o temă de Paganini de Rahmaninov, Fantezie indiană de Busoni, Nopți în grădinile Spaniei de De Falla, Toccata pentru pian și orchestră de Respighi, Concertele pentru pian Nr. 2 și Nr. 3 de Prokofiev și Concertul pentru pian pentru mâna stângă de Ravel. A fost printre primii pianiști care au interpretat foarte dificila Sonată Op. 24 Nr. 1 în fa diez minor de George Enescu.[15]

Înregistrări

modificare

Numai câteva din înregistrările făcute de Silvia Șerbescu au supraviețuit.

  • Prokofiev: Concert pentru pian și orchestră Nr. 3 în do major, Orchestra simfonică a Uniunii Sovietice, dirijor Nikolai Anosov. Electrecord, București, 1956 (ECD 22).
  • Silvia Șerbescu: Recital: Muzică spaniolă. Electrecord, București, 1967 (ECC 866).
  • Silvia Șerbescu: Recital: Albeniz, Debussy, Rahmaninov, Prokofiev. Casa Radio, București, 2004 (CD).
  • Debussy 150. Casa Radio, București, 2012 (CD).
  • Silvia și Liana Șerbescu: Bach și Respighi. Electrecord, București, 2014 (EDC 1108-1109).

Premii și distincții

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Cosma, 1970, p. 95.
  2. ^ Cosma, 1989, p. 233.
  3. ^ Cosma, 2001, pp. 126–127.
  4. ^ Pe diploma de concert, aflată în arhiva familiei, Alfred Cortot a consemnat: „Je, soussigné, certifie que le talent et les dispositions artistiques de Mme Chelaru-Șerbescu justifient hautement le bienveillant appui du Gouvernement Roumain”. (Eu, subsemnatul, certific că talentul și dispozițiile artistice ale Dnei Chelaru-Șerbescu justifică întru totul susținerea binevoitoare a Guvernului României.)
  5. ^ Ziarul Cuvântul, 1929.
  6. ^ Sava și Șerbescu, p. 96.
  7. ^ Pianistul și muzicologul Samir Golescu a scris că era deosebit de remarcabilă în Rapsodia de Rahmaninov, pe care o interpreta „ca și cum viața ei ar fi depins de asta” (accesat la 6 mai 1017).
  8. ^ Sava și Șerbescu, pp. 121–136.
  9. ^ Sava și Șerbescu, p. 72.
  10. ^ Sava și Șerbescu, pp. 135–136.
  11. ^ Sava și Șerbescu, pp. 64–65.
  12. ^ Coman, pp. 150–151 și 153.
  13. ^ Liana Șerbescu – Biografie Arhivat în , la Wayback Machine. (accesat la 13 mai 2017).
  14. ^ Albert Brusse: Publications Spring 2015 Arhivat în , la Wayback Machine. (accesat la 6 mai 2017).
  15. ^ Sava și Șerbescu, pp. 80–83.
  16. ^ Sava și Șerbescu, p. 13.

Bibliografie

modificare
  • Lavinia Coman: Rememorare – Silvia Șerbescu – 50 de ani de posteritate, Revista MUZICA, Nr. 3–4, 2015 (accesat la 4 mai 2017).
  • Viorel Cosma: Muzicieni români - Lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1970.
  • Viorel Cosma: Muzicieni din România - Lexicon, Vol. I, Editura Muzicală, București, 1989.
  • Viorel Cosma: Muzicieni din România - Lexicon, Vol. IV, Editura Muzicală, București, 2001.
  • Iosif Sava și Florian Șerbescu: Silvia Șerbescu: ghid biografic, Editura Muzicală, București, 1976.

Lectură suplimentară

modificare
  • Liliana Alexandrescu: Ontmoetingen voorbij de tijd – Silvia Șerbescu (1903-1965) op CD, Roemenië Bulletin, Oct. 2005, pp. 41-43.
  • Romeo Alexandrescu: Spicuiri critice din trecut, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1970, pp. 193-194.
  • Theodor Bălan: Însemnări. Silvia Șerbescu, în Muzica, 10/1965, p. 33.
  • Emanoil Ciomac: Pagini de cronică muzicală 1939-1958, vol. II, Editura Muzicală, București, 1980, pp. 8, 141, 223-224, 251-252.
  • Lavinia Coman: Silvia Șerbescu – unsere erste Pianistin, în Constanța Erbiceanu. O viață dăruită pianului, Editura Meronia, București, 2005, pp. 141–167.
  • Lavinia Coman: Silvia Șerbescu – un model pedagogic, în Mari interpreți, mari pedagogi, mari compozitori, U.N.M.B., București, 2008.
  • Octavian Lazăr Cosma: Simfonicele Radiodifuziunii Române, Casa Radio, București, 1999, pp. 55, 70, 92, 110, 120, 155, 177, 214, 245, 258, 608, 619, 625, 634, 642, 650, 674, 675, 678, 691, 692, 698, 701, 707, 710.
  • Octavian Lazăr Cosma: Filarmonica din București în reflectorul cronicii muzicale, Editura Muzicală, București, 2003.
  • Octavian Lazăr Cosma: Universitatea Națională de Muzică din București la 140 de ani, Editura U.N.M.B., București, 2010-2014, vol. 3, p. 4.
  • Viorel Cosma: Filarmonica „George Enescu” din București (1868-1968), București, 1968, pp. 76, 155, 162, 165, 172, 177, 180, 182, 185, 187, 193, 206, 209, 213, 214, 216, 218, 224, 228, 231, 235, 238, 240, 243, 245, 248, 252, 255, 264, 285.
  • Alexandru Dumitrescu: Silvia Șerbescu – pianist și pedagog, în Personalități marcante ale vieții muzicale românești, U.N.M.B., București, 2013.
  • Angela Fogg: Silvia Serbescu plays Albeniz, Debussy, Rachmaninov and Prokofiev, în Piano Journal nr. 84, 2007, p. 39.
  • Alfred Hoffman: Repere Muzicale, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1974, p. 452.
  • Catherine Imbert: L’École Roumaine de Piano, Piano, nr. 9, 1995–96, pp. 107, 108, 111.
  • Constantin Ionescu-Vovu: Silvia Șerbescu – modestia in fața artei, în Iosif Sava: Teritorii Muzicale Românesti, Editura Eminescu, București, 1980, pp. 72-79.
  • Christo Lelie: Interview met Liana Șerbescu, EPTA Bulletin, martie 2015, pp. 11-28.
  • Romulus Orchis: 1922-1942, Douăzeci de ani de activitate muzicală – in lumina programelor „Filarmonicei”, București, 1942, pp. 28, 40, 46, 51, 58, 68, 72, 76, 90, 100. Conservatorul „Ciprian Porumbescu” 1864-1964, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București, 1964, pp. 165-166.
  • Liliana Rădulescu: Permanențe ale pianisticii românești, în Școala muzicală românească – 140 de ani de împliniri, U.N.M.B., București, 2004.
  • Liliana Rădulescu: Evocări, Melos, București, iunie 2005, pp. 26-27.
  • Lavinia Tomulescu: Profesoara noastră, în Muzica 10/1965, pp. 37-38.

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Silvia_Șerbescu&oldid=15455818