Sinuciderea în Japonia

În Japonia, sinuciderea este considerată o problemă socială mare.[2][3] În 2017, țara avea a șaptea cea mai mare rată a sinuciderii din OECD, de 14.9 per 100,000 de persoane.[4]

Decese cauzate de suicid per 100,000 de persoane (1960–2017) în țările G7, Rusia și Coreea de Sud[1]

În timpul crizei financiare asiatice din 1997, rata sinuciderii s-a mărit considerabil, crescând cu 34.7% doar în 1998 și rămânând relativ înaltă în următoarea perioadă.[2] După atingerea punctului culminant în 2003, rata sinuciderii a început să scadă treptat, ajungând la cel mai scăzut record (din 1978 încoace) în 2019.[5]

Șaptezeci de procente din sinuciderile din Japonia sunt ale persoanelor de sex masculin,[6] aceasta fiind cauza principală a deceselor bărbaților cu vârsta între 20 și 44 de ani.[7]

Istoric, atitudinile culturale față de sinucidere în Japonia au fost descrise ca fiind „tolerante”, anumite tipuri de sinucidere fiind considerate ononrabile, în special în timpul serviciului militar. De exemplu, seppuku a fost o formă de sinucidere ritualică prin auto-dezmembrare practicată în principal de samurai pentru a evita dezonoarea, de exemplu după înfrângerea în bătălie sau după facerea de rușine a propriei persoane. În timpul celui de- Al Doilea Război Mondial, Imperiul Japonez folosea în mod regulat kamikaze și atacuri sinucigașe de tip banzai (valuri umane)[8] și încuraja sinuciderea ca alternativă preferabilă la capturare.[9]

Referințe

modificare
  1. ^ „Health status - Suicide rates - OECD Data” (în engleză). Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Accesat în . 
  2. ^ a b Strom, Stephanie (). „In Japan, Mired in Recession, Suicides Soar”. The New York Times. Accesat în . 
  3. ^ Lewis, Leo (). „Japan gripped by suicide epidemic”. The Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Interactive charts by the OECD”. OECD Data (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ Osaki, Tomohiro (). „Suicides in Japan fell below 20,000 to record low last year”. The Japan Times Online (în engleză). ISSN 0447-5763. Accesat în . 
  6. ^ „令和元年中における自殺の状況” (PDF). National Police Agency. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Chambers, Andrew (). „Japan: ending the culture of the 'honourable' suicide”. The Guardian. Londra. Accesat în . 
  8. ^ "In Japanese culture, for example, there are basically two types of suicide: honorable and dishonorable suicide. Honorable suicide is a means of protecting the reputation of one's family after a member has been found guilty of a dishonorable deed such as embezzlement or flunking out of college, or to save the nation as in the case of the kamikaze pilots in World War II. Dishonorable suicide is when one takes his or her life for personal reasons in order to escape some turmoil. This is thought of as a cowardly way out of life and a coward can only bring dishonor to his family." - "The Moral Dimensions of Properly Evaluating and Defining Suicide" Arhivat în , la Wayback Machine., by Edward S. Harris, Chowan College
  9. ^ Astroth, Alexander (). Mass Suicides on Saipan and Tinian, 1944: An Examination of the Civilian Deaths in Historical Context. McFarland & Company. pp. 85–98. ISBN 978-1476674568.