Sinusurile paranazale sunt un grup de patru spații-pereche umplute cu aer care înconjoară cavitatea nazală.[1] Sinusurile maxilare sunt situate sub ochi; sinusurile frontale sunt deasupra ochilor; sinusurile etmoidale sunt între ochi iar sinusurile sfenoidale sunt în spatele ochilor. Sinusurile sunt numite dupa oasele faciale în care acestea sunt situate.

Structura

modificare

Oamenii posedă patru perechi de sinusuri paranazale, împărțite în subgrupuri, care sunt denumite în funcție de oasele în care sinusurile se aflta:

  • Sinusurile maxilare, cele mai mari dintre sinusurile paranazale, sunt sub ochi, in oasele maxilare (deschise în partea din spate a hiatusul semilunar al nasului).
  • Sinusurilor frontale, superioare ochilor, în osul frontal, care formează partea dura a fruntii.
  • Sinusurilor etmoidale, care sunt formate din mai multe celule de aer în osul etmoidal între nas și ochi.
  • Sinusurile sfenoidale, în osul sfenoid.

Sinusurile paranazale sunt căptușite cu epiteliu respirator (epiteliu columnar ciliat pseudostratificat).

Funcție

modificare
 
Proiecție laterala a sinusurilor paranazale cum se vede într-o imagine cu raze X

Rolul biologic al sinusurilor este dezbătuta, dar un număr de funcții posibile au fost propuse:

  • Pentru scăderea relativă a greutatii din față a craniului, mai ales la oasele feței
  • Creșterea rezonanței vocii
  • Oferirea unui tampon împotriva traumatismelor faciale
  • Izolarea structurilor sensibile, cum ar fi rădăcinile dentare și ochii de la fluctuațiile rapide de temperatură din cavitatea nazală.
  • Umidificarea și încălzirea aerului inhalat
  • Regularea presiunii intranazale și serice
  • Aparare imunologica

Etimologie

modificare

Sinusul este un cuvant de origine latină, cuvânt care înseamnă un "pliu", "curvatura" , "cadru". sau "pungă"

Imagini suplimentare

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ „Paranasal sinuses”.