Siringele (gr. syrinx = ciripit, fluier, tub de orgă), numit și sirinx sau laringe inferior, este organul vocal caracteristic păsărilor, așezat la bifurcația traheei în cele două bronhii. El are în lumenul său o lamă vibratoare (pessulus), iar în pereții săi membrane vibratoare (timpaniforme), mușchi și inele cartilaginoase și osoase, care pot schimba calibrul traheii și poziția membranelor vibratoare, modelând astfel glasul păsărilor cântătoare.


1: ultimul inel cartilaginos liber al traheei,
2: timpanul,
3: primul grup de inele siringeale,
4: pessulus (lamă vibratoare),
5: membrana timpaniformă laterală (membrană vibratoare externă),
6: membrana timpaniformă medială (membrană vibratoare internă),
7: al doilea grup de inele siringeale,
8: bronhie principală,
9: primele inele cartilaginoase ale bronhiilor
10: mușchii siringelui

Sunetul este produs de vibrațiile membranelor vibratoare din pereții siringelui și a lamei vibratoare (pessulus), cauzate de aerul care curge prin siringe. Unele păsări, ca pasărea gălăgioasă (Atrichornis), nu au decât două perechi de mușchi vocali, altele ca pasărea liră (Menura) au 3 perechi, pe când păsărelele cântătoare, care ating maximum de complexitate, au câte 7-9 perechi. Extremitatea inferioară a traheei prezintă o modificare specială; acesta constituie ceea ce se numește timpan (tambur sau tobă). Timpanul este foarte dezvoltat la păsările acvatice, de exemplu la masculii rațelor; el formează o bulă osoasă, care funcționează ca un aparat rezonator.[1][2][3][4][5][6][7]

 
Siringele la rața cu spate alb (Aythya valisineria)[8]
b - bronhie;
p - pessulus (lamă vibratoare);
t - trahee;
ty - timpanul
  1. ^ Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978.
  2. ^ Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967.
  3. ^ Marin Andrei. Dicționar de biologie : clasică și actuală. Editura Victor B Victor. 2009
  4. ^ O. C. Necrasov, G.T. Dornescu. Anatomia comparată a vertebratelor. Vol. II. Editură Didactică și Pedagogică. București, 1971.
  5. ^ Robert Eliot Smolker. The Avian syrinx, its use in classification. Thesis. Boston University, 1949
  6. ^ Н.Н. Гуртовой, Ф.Я. Дзержинский. Практическая зоотомия позвоночных: Птицы. Млекопитающие. Москва, Высшая школа, 1992.
  7. ^ The Cornell Lab of Ornithology. Handbook of Bird Biology. Third Edition. Edited by Irby J. Lovette and John W. Fitzpatrick. Wiley, 2016
  8. ^ J. S. Kingsley. Comparative anatomy of vertebrates. Philadelphia, P. Blakiston's son & co. 1912