Sistemul conturilor naționale

Sistemul conturilor sau contabilității naționale (SCN) este un algoritm combinatoriu de contabilitate, statistica și analiză macroeconomică utilizat în sintezele economice ale țărilor cu economie de piață, în statisticile O.N.U. și ale altor organisme internaționale. Contabilitatea nationala se compune dintr-un ansamblu coerent si complet de conturi macroeconomice si tabele/tablouri avand la baza o serie de conceptii, definitii, clasificari si reguli contabile, acceptate la nivel international. Sistemele de contabilitate nationala sunt relativ recente; necesitatile lor au fost reflectate prin publicarea in 1936 a ideilor lui Keynes aplicate ca modele de relansare economoca dupa criza din 1929-1933 si au fost international normalizate si puse la punct abia dupa cel de al doilea razboi mondial.

Sistemul general al conturilor naționale

Conceptia, organizarea si functionarea sistemelor de contabilitate nationala din majoritatea tarilor se afla astazi sub patronajul Sistemului de Conturi Nationale al Natiunilor Unite (SCN), care este in vigoare, cu versiunea sa din 1993, ce a substituit-o pe cea din 1968. Toate tarile membre ale Uniunii Europene au adoptat treptat si acum se incadreaza in directivele Sistemul European de Conturi (SEC), a cărui versiune din 1995 a inlocuit-o pe cea din 1979. Plecand de la statisticile elementare – statistici industriale, ale pieteti muncii, comertului exterior, etc. – tehnicienii contabilitatii nationale ale fiecarei tari estimeaza, calculeaza, analizeaza fluxurile economice care formeaza intreg sistemul national. Problema este foarte complexa din cauza frecventelor incoerente ale rezultatelor statisticilor elementare si lacunelor informative din unele sectoare, generate de insuficienta performantelor atinse in conducerea tuturor segmentelor contabilitatii persoanelor juridice din anumite tari (cum este caziul contabilitatii institutiilor publice din tara noastra, sau a contabilitatii personale,indeosebi in tarile mai slab dezvoltate). Acesta este si motivul pentru care, dupa anul 2000, organismele specializate ale O.N.U. si ale Uniunii Europene au actionat permanent pentru perfectionarea sistemului si largirea utilizarii lui.

In Uniunea Europeana, o parte din contributia financiara a fiecarui membru (a patra resursa proprie a UE) este estimata luand in considerare rezultatele contabilitatii nationale. De aceea SEC trebuie sa garanteze ca toti membrii realizeaza exact aceleasi masuratori. Cum valorificarea anumitor initiative este supusa uneori diferitelor interpretari, SEC-ul trebuie sa incerce a preciza si sa puncteze la maxim tehnicile de cuantificare si valorificare a variabilelor economice.

Aparitia sa a fost impusa si de necesitatea asigurarii unor informatii corelate pentru efectuarea unor calcule si analize macroeconomice, devenind instrumentul principal de cercetare macroeconomica folosit in statistica mondiala. Obiectul sau este de a reprezenta cantitativ-valoric realitatea economica intr-o perioada de timp sau la un moment dat. Activitatea economică are ca rezultat produse și servicii care au caracter de marfă și se realizează prin intermediul pieței, precum și produse și servicii care nu au caracter de marfă și, ca atare, nu fac obiectul pieței. Fluxurile de bunuri se numesc fluxuri materiale. Evidența acestora este necesară pentru ca, prin agregare, să se obțină indicatori care permit analiza dimensiunilor și rezultatelor obținute, privite ca valori de întrebuințare necesare pentru: satisfacerea nevoilor populației, producția de noi bunuri, acumularea de bunuri, stabilirea posibilităților de export și a necesităților de import. În procesul realizării valorilor de întrebuințare trebuie evidențiate și fluxurile de venituri sau financiare.

Evidențierea fluxurilor materiale și financiare răspunde unor nevoi diferite de informare și analiză economică. Fluxurile materiale și financiare, grupate pe categorii de produse și servicii, respectiv de venituri și cheltuieli, sunt evidențiate în conturi alcătuite după principiul dublei înregistrări. Categoriile economice utilizate în concepția SCN au la bază teoria generala pe care se fundamentează mecanismele economiei de piața, dar si faptul ca fiecare entitate productiv-comerciala, de prestatii si servicii, institutii si organizatii, tot ce inseamna persoana juridica de orice marime, conduce un sistem de contabilitate construit dupa norme, reguli si standarde unitare, aliniate la nivelul Uniunii Europene ca o componenta a Acquis-ului comunitar, ceea ce asigura unitatea de continut si implicit garantia obtinerii unor informatii certe,comparabile si compatibile cu obiectivele politicilor economice si financiare ale fiecarei tari dar si ale organismelor comune (F.M.I. , Banca Europeana, Organizatia Natiunilor Unite, etc).

Principalele categorii macroeconomice masurate in toate sistemele de contabilitate nationala sunt:

• (a) Produsul intern brut (PIB),
• (b) Consumul privat,
• (c) Consumul public (sau cheltuielile statului),
• (d) Formarea capitalului fix (sau investitiile),
• (e) Exporturile si importurile de bunuri si servicii, etc.

Pe lânga acestea mai sunt si altele particulare sau cu o configuratie specifica in functie de anumite obiective informationale temporare. Important este ca aici intalnim suficienti indicatori cu un inalt grad de sintetizare si analiza a componentelor si modului de formare,care ne permit investigarea de detaliu a tot ce insemneaza analiza si previziunea macroeconomica

Bibliografie

C.M. Dragan, Știința conturilor naționale, Editor Asociatia Europeana de Studii, 2012, ISBN 978-973-749-997-4