Sonata Arpeggione
| Sonata Arpeggione |
|---|
Sonata in La minor pentru arpeggione și pian, cunoscută ca Sonata Arpeggione, a fost compusă de Franz Schubert la Viena în noiembrie 1824 și publicată postum în 1871.[1][2]
Lucrarea a fost probabil comandată de Vincenz Schuster, prieten al lui Schubert și virtuoz pe arpeggione, instrument care fusese inventat cu numai un an înainte. Ea este singura compoziție importantă pentru acest instrument, numit și chitară violoncel, între timp dat uitării.[3] Astăzi, sonata este interpretată în transcripții pentru violoncel și pian sau violă și pian, realizate după moartea lui Schubert. Există și aranjamente pentru alte instrumente: contrabas, flaut sau clarinet (pentru arpeggione) și chitară sau harpă (pentru pian).[4][5]
Note
modificare- ^ Matthias Hengelbrock
- ^ Susanne Herzog
- ^ Mascha Drost
- ^ "Arpeggione"-Sonate a-Moll, D 821, la Kammermusikführer der Villa Musica (accesat în 9 mai 2021)
- ^ Franz Schubert: Sonate für Arpeggione und Klavier für Violoncello und Klavier - op. posth. D 821, la Universal Edition (accesat în 9 mai 2021)
Bibliografie
modificare- Matthias Hengelbrock: Musik für Arpeggione, la Klassik Heute, 2001 (accesat în 5 mai 2021)
- Susanne Herzog: Arpeggione-Sonate, la BR Klassik (accesat în 9 mai 2021)
- Mascha Drost: Ein unsterbliches Werk für ein vergessenes Instrument, la Deutschlandfunk Kultur (accesat în 9 mai 2021)
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Franz Schubert: Arpeggione-Sonate D.821, la JPC (accesat în 9 mai 2021)
- Notenblättermusik Schubert Sonate Arpeggione, la MUSOPEN (accesat în 9 mai 2021)