Soteriologie
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Soteriologia (din gr sotêria, "mântuire", și logos, "cuvânt") este un domeniu al teologiei, făcând parte din ramurile teologiei sistematice și dogmatice. Soteriologia se ocupă cu studiul conceptului de mântuire.
În doctrina catolica, părintele soteriologiei e Anselm de Canterbury. Soteriologia a mai fost dezvoltată de Toma de Aquino, apoi de Martin Luther.
Soteriologia în OrtodoxieModificare
- [[]]
Soteriologia ocupă și în dogmatica creștin- ortodoxă un loc central. Sfântul Atanasie cel Mare (295-373), de exemplu, în perioada în care extinderea arianismului va impune o expunere sistematică și categorică a adevărului de credință, tratează subiectul Întrupării Logos-ului, axându-se pe îndumnezeirea omului ca rezultat sine qua non al În-omenirii Mântuitorului. Ulterior, se conturează principiul conform căruia mântuirea nu este posibilă în afara Bisericii.
