Spectroscopie în infraroșu

Spectroscopia în infraroșu (de obicei întâlnită spectroscopie IR) este o tehnică spectroscopică ce implică urmărirea interacțiunii dintre radiațiile infraroșii și materia. Există diverse tehnici de spectroscopie în IR, majoritatea fiind bazate pe spectroscopia de absorbție. Aplicațiile sale includ identificarea și studiul anumitor compuși, probele putând fi solide, lichide sau gazoase.

Exemplu de spectru în IR pentru bromometan, indicând picuri la 3000, 1300 și 1000 cm−1

Aspecte teoretice

Vibrația moleculelor

Pentru a absoarbe în domeniul IR, o moleculă trebuie să fie activă IR, adică să aibă o anumită vibrație. Pentru a apărea, vibrația moleculară este asociată cu schimbări ale momentului de dipol, de aceea nu este neapărat necesar ca molecula să fie un dipol permanent.

Atomii prezenți într-o grupă de forma CH₂X₂, de obicei întâlnită în compuși organici (unde X reprezintă orice atom), pot vibra în nouă moduri diferite. Șase dintre acestea implică vibrații are porțiunii metilenice (-CH₂-) și pot fi:

Direcție și simetrie	Simetrice	Asimetrice
Radiale	Vibrație de valență simetrică	Vibrație de valență asimetrică
Latitudinale	Forfecare	Balansare în plan
Longitudinale	Balansare	Torsiune

Vezi și

• Spectroscopie Raman

Legături externe

• Spectrometria în infraroșu