Stagnare economică
Stagnare economică este o sintagmă care desemnează acea stare a economiei naționale caracterizată prin stoparea creșterii producției și menținerea ei la un anumit nivel, limitarea activităților comerciale, financiar-bancare și a altora, în condițiile în care disponibilul de mărfuri existente pe piață devine greu vandabil datorită faptului că cererea solvabilă este inferioară producției realizate.[1]
În perioada de stagnare economică statele sunt încurajate să promoveze reducerea timpului de lucru în toate domeniile de activitate fără reducerea salariilor lucrătorilor și crearea de noi locuri de muncă pentru a evita creșterea volumului de muncă, acestea putând fi, eventual, coroborate cu reducerea, ca o măsură de tranziție, a ajutoarelor pentru întreprinderi.[2]
În viziunea lui Margaret Thatcher, corporatismul dezvoltat după 1945 s-a transformat într-o amenințare la adresa libertății individuale, cu riscul stagnării economice.[3]
Una dintre cele mai importante cauze ale stagnării economice o reprezintă absența creditării, pentru că nici o economie oricât de dezvoltată nu se poate dezvolta în absența creditului.[4]
Note modificare
- ^ Dictionar juridic - Definiția termenului „stagnare economică”
- ^ Rezoluția Parlamentului European referitoare la UE 2020 - noua strategie europeană pentru creștere economică și locuri de muncă
- ^ Mihaela Miroiu, Ideologii politice actuale. Semnificații, evoluții și impact, Elefant Online, 14 iun. 2016 - 724 pagini
- ^ Creșterea economică în România în perioada ante și post aderare
|
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |