Stilul tipografic internațional
Stilul tipografic internațional, denumit și stilul elvețian, este un stil de design grafic conceput în Elveția în anii 1950, care pune accent pe aspectul ordonat, pe lizibilitate și pe obiectivitate[1].
Stilul se caracterizează, printre altele, prin aranjarea asimetrică în pagină, folosirea grilei, utilizarea unor tipuri de literă fără serife (ca, de exemplu, Akzidenz Grotesk) și alinierea textului la stânga (marginea din dreapta fiind neregulată).
De asemenea, în cadrul acestui stil sunt preferate fotografiile în locul ilustrațiilor sau al desenelor. Multe dintre primele lucrări realizate în stilul tipografic internațional utilizează tipografia ca element principal de design, nu doar ca mijloc de redare a textului, de aici provenind denumirea stilului[2].
Mișcări asociate
modificareÎn timpul anilor 1900, alte mișcări bazate pe design au fost formulate, influențate și influențate de mișcarea tipografică internațională. Aceste mișcări au apărut în cadrul relațiilor dintre domeniile artistice, inclusiv arhitectura, literatura, designul grafic, pictura, sculptura, dar și în alte domenii artistice.
De Stijl a fost o mișcare artistică olandeză care a avut o importanță deosebită în perioada 1917-1930[3]. Referindu-se la neoplasmism, această strategie artistică a căutat să reflecte un nou ideal utopic de armonie și ordine spirituală. A fost o formă de abstracție pură, prin reducerea la esențialele formei și culorii, folosind planuri verticale și orizontale folosind numai culorile alb-negru și cele primare. Susținătorii acestei mișcări au inclus pictori precum Piet Mondrian, Vilmes Huszar și Bart van der Hoff, precum și arhitecți precum Gerrit Rietveld, Robert van't Hoff și J.J.P. Oud.
Bauhaus a fost o mișcare germană care a subliniat puritatea geometriei, absența ornamentării și motto-ul cunoscut „forma urmează funcția.” Aceasta a fost o școală de gândire care combina meșteșugurile cu artele frumoase și a fost fondată de Walter Gropius. Scopul a fost de a lucra spre esența formei, care urmează relația funcțională pentru a facilita un stil care ar putea fi aplicat la toate problemele de design — stilul internațional.
Constructivismul era o filozofie artistică/arhitecturală care a apărut din Rusia în anii 1920. Stilul se dezvolta prin obiecte mecanice asortate care erau combinate în forme structurale mobile. Punctele de reper ale mișcării includeau reducerea geometrică, foto-montajul și palete simplificate.
Suprematismul, care a apărut în 1913, este o altă mișcare a artei de avangardă ruse, axată în mod similar pe simplificarea și puritatea formelor geometrice pentru a vorbi cu valorile spiritualității.
Toate aceste mișcări, inclusiv stilurile tipografice internaționale, sunt definite de puritatea reducționistă ca o strategie convingătoare de transmitere a mesajelor prin ierarhii geometrice și bazate pe culoare.
Note despre teorie
modificareMișcarea a fost structurată concentrându-se asupra detaliilor, preciziei, abilităților artizanale, sistemelor de educație și abordare, pregătirii tehnice, standardelor ridicate de imprimare și aplicării inovatoare a literelor[4]. Teoria se referă la abordarea critică a dezvoltării unui sistem specific problemelor de proiectare prezentate.
De exemplu, un tată al stilului, designerul Ernst Keller a susținut că o soluție de design ar trebui să respecte întotdeauna conținutul său.
O bună comparație este structura care definește o problemă matematică. Utilizați numai ecuații specifice pentru anumite tipuri de probleme. În mod similar, puteți lucra numai prin aceste ecuații în moduri specifice. Cu filosofiile internaționale tipografice și alte filosofii conexe, un context de design este esențial pentru a obține un răspuns.
Caracteristicile stilului
modificareFiecare design realizat în spiritul stilului internațional tipografic începe cu o grilă matematică, deoarece o grila este „mijlocul cel mai lizibil și armonios de structurare a informațiilor.” Textul este apoi aplicat, cel mai adesea aliniat spre stânga, neregulat în dreapta. Fonturile alese pentru text sunt sans serif, un stil de tip crezut, de către designerii timpurii, că „[exprimă] spiritul unei ere mai progresiste”
Fotografia obiectivă este un alt element de proiectare, menit să prezinte în mod clar informații și fără nici o influență convingătoare a propagandei sau a publicității comerciale. O astfel de concentrare puternică asupra ordinii și clarității este trasată de la pionierii timpurii ai mișcării, care afirmau că designul este o „activitate socială utilă și importantă ... designerii își definesc rolurile nu ca artiști, ci ca [și] conducători obiectivi pentru răspândirea unor informații importante între componentele societății.”[5]
Note
modificare- ^ Encyclopædia Britannica, International Typographic Style
- ^ Encyclopædia Britannica, Arts & Entertainment: graphic design, THE INTERNATIONAL TYPOGRAPHIC STYLE
- ^ „.. :: The International Typographic Style Timeline :: .”. smearedblackink.com. Accesat în .
- ^ „Swiss Style: The Principles, the Typefaces & the Designers - Print Magazine”. Print Magazine (în engleză). Accesat în .
- ^ Meggs, P. B., Purvis, A. W., & Meggs, P. B.. Meggs' History of Graphic Design. John Wiley & Sons, Inc., 2006, p. 356.
Vezi și
modificareBibliografie
modificare- Fiedl, Frederich, Nicholas Ott and Bernard Stein. Typography: An Encyclopedic Survey of Type Design and Techniques Through History. Black Dog & Leventhal: 1998. ISBN 1-57912-023-7.
- Hollis, Richard. Swiss Graphic Design: The Origins and Growth of an International Style, 1920-1965. Yale University Press: 2006. ISBN 0-300-10676-9.
- Müller-Brockmann, Josef. Grid Systems in Graphic Design. Niggli: 1996. ISBN 3-7212-0145-0.
- Ruder, Emil. Typography. Hastings House: 1981. ISBN 0-8038-7223-2.