Stjepan Filipović
| Stjepan Filipović | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Opuzen, Cantonul Dubrovnik-Neretva, Croația[1] |
| Decedat | (26 de ani)[1] Valjevo, Serbia sub ocupație germană(d)[1] |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (spânzurare) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Iugoslaviei |
| Ocupație | partizan luptător în rezistență[*] politician |
| Locul desfășurării activității | Iugoslavia[2] |
| Activitate | |
| Partid politic | Liga Comuniștilor din Iugoslavia |
| Premii | Erou Național al Iugoslaviei[*] () Ordinul Eroul Poporului |
Modifică date / text  | |
Stjepan Filipović (n. , Opuzen, Cantonul Dubrovnik-Neretva, Croația – d. , Valjevo, Serbia sub ocupație germană(d)) a fost un comunist iugoslav care a condus compania de partizani Tamnavsko-Kolubarski din Valjevo în timpul Revoltei partizanilor din 1941.
A fost capturat și executat în 1942 la Valjevo. Fotografia realizată cu puțin timp înainte de execuția lui a devenit un simbol al rezistenței împotriva fascismului în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost expusă, printre alte locuri, în sediul central al Națiunilor Unite de la New York.[3] El a fost proclamat postum Erou al Poporului din Iugoslavia în 1949.[4]
Biografie modificare
Stjepan Filipović s-a născut la 27 ianuarie 1916 în orășelul Opuzen (aflat astăzi în Croația) ca al treilea din cei copii ai lui Anton și Ivka Filipović. Familia Filipović s-a mutat prin tot Regatul Iugoslaviei, așa că el a locuit în Županja (Croația), Mostar (Bosnia-Herțegovina) și Kragujevac (Serbia). A învățat lăcătușeria la Kragujevac (un oraș industrial din centrul Serbiei), dar a stăpânit și elementele de bază ale meseriilor de electrician, tâmplar și legător de cărți.[5] A lucrat ca lăcătuș[6] la Kragujevac și s-a alăturat mișcării revoluționare a muncitorilor în 1937, dar a fost arestat în 1939 din cauza activității politice desfășurate și condamnat la un an de închisoare.[7] După eliberare, a fost nevoit să plece din Kragujevac[7] și s-a alăturat Partidului Comunist din Iugoslavia în 1940.
După declanșarea Campaniei din Balcani de către Germania Nazistă și invadarea Iugoslaviei de Wehrmacht în aprilie 1941, Filipović s-a întors la Kragujevac și s-a alăturat mișcării de partizani ce luptau împotriva ocupanților germani.[7] A fost trimis în orașul Valjevo pentru a organiza și întări trupele de partizani de acolo și a avansat în grad în cadrul mișcării de partizani, devenind în cele din urmă comandantul unității de partizani Tamnavsko-Kolubarski.[7] El a fost unul din organizatorii revoltei partizanilor din zona orașului Valjevo[6] și a fost capturat de cetnici la 24 decembrie 1941, în urma unei trădări, și predat organelor de anchetă germane.[6] Militarii germani l-au transportat la Belgrad, unde Filipović a fost interogat și torturat de ofițerii Gestapo, dar nu a divulgat informații organelor de anchetă.[6]
A fost condamnat la moarte și adus la Valjevo, pentru a fi executat în fața locuitorilor orașului.[6][7] Spânzurarea lui a avut loc în piața centrală a orașului la 22 mai 1942,[6][7] iar aproximativ 3.000 de oameni au fost aduși cu forța să-i urmărească execuția.[6] Înaintea executării sale Filipović a îndemnat mulțimea adunată să continue lupta împotriva ocupanților germani și a trădătorilor sârbi,[7] iar, atunci când funia i-a fost pusă în jurul gâtului, a ridicat sfidător mâinile cu pumnii strânși și a strigat „Smrt fašizmu, sloboda narodu!”, care se traduce prin „Moarte fascismului, libertate pentru popor!”.[8] În acel moment a fost făcută o fotografie care a devenit faimoasă și care a inspirat statuia lui Filipović din Valjevo.[8][9]
Filipović a fost declarat erou național al Iugoslaviei la 14 decembrie 1949.[4] În orașul Valjevo a fost înălțată o statuie dedicată lui, ce poartă inscripția „Stevan Filipović”. Un alt monument a fost construit în 1968 în orașul natal Opuzen, dar a fost demolat în 1991.[3] În timpul războiului au murit și cei doi frați ai săi, Nikola și Šimun Filipović.
Note modificare
- ^ a b c d Филипович Степан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b „NAJPOZNATIJI HRVAT U UN-U Njegova slika stoji na samom ulazu, a hrvatske vlasti ga se stide”. www.index.hr.
- ^ a b Richard Burns, The Blue Butterfly: Selected Writings, Salt, 2006, p. 144. ISBN: 1-84471-258-3
- ^ „Stjepan Filipović: heroj radničke i antifašističke borbe: 70 godina od smrti - Istorija u pokretu”. www.starosajmiste.info.
- ^ a b c d e f g Miloš Bajić, Yugoslavia; Monuments to the Revolution, Subnor Jugoslavije, 1968, p. xxii.
- ^ a b c d e f g „Standing beneath the gallows where he will be hanged momentarily, Stjepan Filipovic, commander of the Tomnasko-Kolubarski partisan detachment, calls upon the people of Serbia to fight the „traitors of the Serbian people"”, United States Holocaust Memorial Museum, accesat în
- ^ a b Cathie Carmichael, A Concise History of Bosnia, Cambridge University Press, 2015, p. 86. ISBN: 1107016150
- ^ Upton Sinclair, Edward Sagarin, Albert Teichner, Cry for Justice: An Anthology of the Literature of Social Protest, L. Stuart, 1963, p. 438.
Legături externe modificare
- Narodni heroji Jugoslavije, Mladost, Belgrad, 1975.