Strada Halelor
Strada Halelor | |
Caracteristici | |
---|---|
Localitate | București[1] |
Sector | 3 |
Coordonate | 44°25′44″N 26°06′04″E / 44.4288°N 26.1011°E |
Început | Strada Șelari |
Sfârșit | Bulevardul Ion C. Brătianu |
Lungime | 250 m |
Importanță socială | |
Note | |
Modifică text |
Strada Halelor mărginește o parte din limita de sud a centrului istoric al municipiului București, în sectorul 3, la limita cu sectorul 5.
Descriere
modificareStrada este situată pe malul stâng al Dâmboviței, este orientată de la vest spre est și se desfășoară pe o lungime de 250 de metri între străzile Șelari și Bulevardul Ion C. Brătianu.
Istoric
modificareNumele străzii provine de la Halele Centrale care s-au aflat în apropierea acesteia.
Locul pe care se va afla mai târziu Piața Unirii a fost pentru prima oară amenajat urbanistic prin dispozițiile Regulamentului Organic (1834-1835) din timpul administrației rusești, care prevedea amplasarea a nu mai puțin de 10 piețe în București. Pe o bună parte a perimetrului actual al Pieței Unirii (Piata Maghistratului pe atunci) se vor ridica o serie de construcții care vor face ca locul să devină un fel de centru comercial dar și administrativ al orașului: Sfatul Orășenesc si Primăria. Mai târziu, pe lângă alte proiecte urbanistice inițiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost și acela privind lărgirea acestei piețe, în primul rând prin construirea Halei Mari după proiectul antreprenorului francez Alfred Godillo, având ca model halele din Paris. Odată cu declanșarea proiectului regularizării Dâmboviței în vremea regelui Carol I în această piață au apărut unele modificări pe linia modernizării sale. Astfel, este demolată vechea Primărie, sunt construite mai multe hale și numeroase tarabe, prăvălii, astfel încât ansamblul capătă denumirea de „Halele Centrale”.
În perioada postbelică, sub imperiul modernizării, au trebuit să dispară și unele construcții reprezentative pentru acest perimetru. Demolarea Halei Mari, ultima rămasă în picioare, s-a făcut la începutul anilor '80. Amintirea Halelor a rămas imortalizată doar în numele purtat de o stradă în marginea perimetrului în care se aflau acestea, Strada Halelor, de-a lungul căreia se află o serie de clădiri de epocă restaurate și modernizate, între care și o fațadă a Hanului Manuc.[2]
Monumente istorice și clădiri
modificareMajoritatea clădirilor aflate pe strada Halelor provin de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar au fost renovate în ultima vreme, conform proiectului primăriei generale de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei în care este cuprinsă și strada Halelor.
Ansamblul de arhitectură „Strada Halelor” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1171, cod LMI B-II-a-B-18901.[3] Pe lista monumentelor este și Hanul Manuc (cod LMI B-II-m-A-18788) situat pe Strada Franceză nr. 62, dar cu fațada sudică pe Strada Halelor nr. 9-13, sector 3.
Transport
modificareÎn dreptul Hanului Manuc se află stația RATB a liniilor de autobuz 104, 123, 124 și 385 care traversează Piața Unirii și fac legătura între estul și nord-vestul orașului.
Galerie de imagini
modificareNote
modificareLectură suplimentară
modificare- ***Colectiv, București: Ghid Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Meridiane, București, 1962
- Victor Bilciurescu, București și bucureșteni de ieri și de azi Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universul, București, 1945
- Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor - Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre Arhivat în , la Wayback Machine., Editura pentru Literatură, București, 1966
- George Potra, Din Bucureștii de altădată Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- George Potra, Istoricul hanurilor bucureștene Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
- Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Editura Humanitas, București, 2011, ISBN 978-973-50-2918-0