Stridsvagn 103

Stridsvagn 103

Tip Tanc principal de luptă
Loc de origine  Suedia
Istoric operațional
În uz 1967 - 1997
Folosit de Armata suedeză
Istoric producție
Producător Bofors AB
An producție 1967 - 1971
Bucăți construite 290
Date generale
Greutate 103 B: 39.7 tone
103 C: 42.5 tone
Lungime 9 m (cu țeava tunului)
Lățime 103 B: 3.60 m
103 C: 3.80 m
Înălțime 2,14 m
Echipaj 3 (comandant, tunar/mecanic conductor și mecanicul conductor din spate)

Blindaj necunoscut
Armament
principal
tun 105 mm L/62 ghintuit
50 de lovituri
Armament
secundar
două mitraliere 7.62 mm
o mitralieră antiaeriană 7.62 mm
Motor 103 A: Rolls-Royce K60 diesel, 240 cp (179 kW) și turbină cu gaze Boeing GT502, 300 cp (223 kW)

103 B: Rolls-Royce K60 diesel, 240 cp (179 kW) și turbină cu gaze Caterpillar 553, 490 cp (365 kW)
103 C: Detroit 6V53T, diesel, 290 cp (216 kW) și turbină cu gaze Caterpillar 553, 490 cp (365 kW)

Putere specifică 18.3 cp/t (B și C)
Transmisie 2+2 viteze
Suspensie hidropneumatică
Autonomie 390 km
Viteză maximă 50 km/h (drum)

Stridsvagn 103 (abreviat Strv 103), cunoscut și sub denumirea de Tancul S, a fost un tanc suedez dezvoltat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Era cunoscut pentru designul său neconvențional, având un tun fix care era orientat spre țintă prin folosirea șenilelor și prin ajustarea suspensiei șasiului. Tancul S a fost dezvoltat în anii 1950 și a fost primul tanc din lume care a folosit un motor de tip turbină cu gaze. Rezultatul a fost un vehicul blindat ușor de mascat pe câmpul de luptă, axat pe defensivă și protecția echipajului. Tancurile S au reprezentat o mare parte a vehiculelor blindate de luptă suedeze din anii 1960 până la începutul anilor 1990, dar au fost retrase din uz în favoarea tancului german Leopard 2.

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stridsvagn 103