Submarinul sovietic K-19


K-19 în Oceanul Atlantic la 29 februarie 1972
ȚarăURSS
Nume navăK-19
TipSubmarin nuclear
ConstructorSevernoe mașinostroitelnoe predpriatie[*][[Severnoe mașinostroitelnoe predpriatie (shipbuilding company in Severodvinsk, Russia)|​]]  Modificați la Wikidata
Compania operatoareMarina Militară Rusă
Marina Militară Sovietică  Modificați la Wikidata
Lansare la apă8 aprilie 1959
Caracteristici
Lungime114,0 m
Lățime9,2 m
Viteza maximă26 noduri
Putere motor2 reactori nucleari 70 MW tip VM-A
Tunuri* 3 × R-13 nuclear SRBM (650 km range) - clasa Hotel I
  • 3 × R-21 nuclear MRBM (1300 km range) - clasa Hotel II
  • 4 × 21 in (533 mm) torpedo tubes forward
  • 2 × 16 in (406 mm) tubes forward
  • 2 × 16 in (406 mm) tubes aft
Clasă658

K-19 a fost unul dintre primele două submarine nucleare sovietice de clasă 658 (echivalent NATO clasa Hotel) și unul dintre primele submarine echipate cu rachete balistice nucleare, în special rachete balistice intercontinentale R-13 SLBM.

Acest submarin al marinei sovietice a fost comandat la 16 octombrie 1957 și asamblat la 17 octombrie 1958. Submarinul a fost construit la șantierul naval din Severodvinsk în Uniunea Sovietică. În timpul construcției, doi muncitori au murit într-un incendiu și șase lucrătoare au fost ucise de vaporii toxici care au fost eliberați la lipirea anumitor componente. Un electrician a fost zdrobit de un capac al unui tub de torpile. Un inginer a căzut între două compartimente, bilanțul ridicându-se la zece victime. Nava a fost lansată pe 8 aprilie 1959. La botezul navei, care nu a fost efectuat ca de obicei de o femeie, ci de un bărbat, nu s-a spart sticla șampaniei. Finalizarea modelului K-19 a avut loc la 12 noiembrie 1960. În timpul primelor teste au fost identificate multe probleme. Prin urmare, submarinul a fost pus în funcțiune abia la 30 aprilie 1961.

La prima sa călătorie, la nord de Oceanul Atlantic, a avut loc o scurgere la 4 iulie 1961 în apropiere de coasta de sud a Groenlandei, ceea ce a condus la pierderea completă a lichidului de răcire al reactorului nuclear. Sistemul radio cu rază lungă de acțiune s-a dovedit, de asemenea, defect, ceea ce a făcut imposibilă comunicarea cu Moscova. Șapte membri ai echipajului implicați în munca de urgență au murit într-o o lună în urma iradierii acute, iar alți cincisprezece au murit ca urmare a acestui fapt în următorii doi ani. Locotenentul Boris Korchilov a suferit cea mai mare doză de radiație ionizantă și a murit într-o săptămână. Cercetările au stabilit cauza accidentului ca fiind o greșeală de construcție a sistemului de răcire. Compartimentele radioactive complet contaminate ale submarinului, inclusiv reactorul, au fost aruncate în largul mării Kara, un loc comun pentru deșeurile nucleare. Submarinul a primit porecla Hiroshima după seria de dezastre.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
  • Oana Bujor - K-19, unul dintre cele mai ghinioniste submarine din istorie. Ar fi putut provoca cel de-Al Treilea Război Mondial, Descoperă.ro
  • en Bratkov, Vitaly (). „K-19, prototype of Hollywood thriller, to be cut up”. Pravda.