Suflete condamnate

film din 1975 regizat de Vulo Radev
Suflete condamnate
Osadeni duși

Afișul românesc al filmului
Rating
Gendramă[1]  Modificați la Wikidata
RegizorVălo Radev
ScenaristVălo Radev
Bazat peOsadeni duși (roman) de
Dimitar Dimov
ProducătorKonstantin Dzhidrov
DistribuitorBulgarofilm
Director de imagineHristo Totev
MuzicaMitko Shterev
Distribuție
Premiera  (1975-10-17) (Bulgaria)
Premiera în România7 septembrie 1976 [2]
Durata141 de minute
ȚaraBulgaria Bulgaria
Limba originalăbulgară
Prezență online

Suflete condamnate[3] (în bulgară Осъдени Души, transliterat: Osadeni duși) este un film epic bulgar din 1975 scris și regizat de Vălo Radev, bazat pe romanul omonim al lui Dimităr Dimov din 1945, cu Jan Englert, Rousy Chanev, Mariana Dimitrova și Edit Szalay în rolurile principale.[4]

Prezentare

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul spune povestea tragică a nobilei britanice Fanny Horn (Edit Szalay) și a preotului iezuit Heredia (Jan Englert) pe fundalul Războiului Civil Spaniol. O tânără aristocrată bogată care și-a petrecut anii anteriori într-un stil de viață decadent, Fanny, se îndrăgostește de Heredia; totuși, deși preotul simte același lucru, el își plasează devotamentul său fanatic în credința sa pe care o pune deasupra atracției lor. Fanny îl urmărește pe Heredia la un focar de tifos într-o tabără lângă Pena Ronda și se oferă voluntară pentru a lucra ca asistentă medicală sub comanda sa și pentru a finanța tabăra. Cu toate acestea, condițiile din tabără sunt îngrozitoare și se deteriorează puternic odată cu începerea războiului civil. Fanny devine din ce în ce mai disperată din cauza comportamentului fanatic și inuman al lui Heredia, care se dovedește a fi profund implicat în planurile părții antirepublicane din războiul civil. În timp ce Heredia continuă să respingă dragostea ei și, în cele din urmă, fiind martoră fanatismului său care provoacă și mai multe victime, Fanny îl împușcă. Căderea ei psihologică o face să înceapă să ia morfină, ceea ce va duce în cele din urmă la moartea ei.

Distribuție

modificare

Vorbind către ministrul Vejdi Rașidov în vizită în Polonia pentru a acorda actorului Jan Englert un premiu pentru munca sa de o viață, cotidianul Fakti a numit filmul un "clasic bulgar",[5] iar Dnevnik a marcat filmul printre primele 10 cele mai iubite filme din Bulgaria. [6]

În România premiera filmului a avut loc la „Casa Filmului” din capitală, începînd de marți, 7 septembrie 1976, unde s-a desfășurat timp de trei zile, Zilele filmului din R.P. Bulgaria. Din 13 septembrie a continuat să fie prezentat și în sala de cinematograf „Central”.[7][8][2]

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0174095/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Data premierei ro la IMDb
  3. ^ Marcel D. Popa - Dicționar enciclopedic: D-G. Vol. 2 -1996, Pagina 98
  4. ^ Goulding, Daniel J. (). Post new wave cinema in the Soviet Union and eastern Europe. Indiana University Press. p. 234. ISBN 0253345596. 
  5. ^ staff (). „Вежди Рашидов ще посети Полша” (în Bulgarian). Fakti. Accesat în . 
  6. ^ staff (). „Между "Време разделно" и "Живи Легенди" - любимите български филми на зрителите на БНТ” (în Bulgarian). Dnevnik. Accesat în . 
  7. ^ Ziarul România liberă, septembrie 1976 (Anul 34, nr. 9907-9932)1976-09-07 / nr. 9912, p. 2.
  8. ^ Ziarul Scȃnteia, septembrie 1976 (Anul 45, nr. 10585-10610)1976-09-08 / nr. 10591 p. 5.

Legături externe

modificare