Wikipedia

Suzanne Simard

Suzanne Simard
Date personale
Născută1960 (64 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieecologist[*]​
naturalistă
profesoară universitară[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materOregon State University[*][[Oregon State University (public research university in Corvallis, Oregon, United States)|​]]
Universitatea din Columbia Britanică[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Columbia Britanică[2]  Modificați la Wikidata
PremiiLewis Thomas Prize[*][[Lewis Thomas Prize |​]]
Kew International Medal[*][[Kew International Medal (Award given to individuals who have made a significant contribution to science and conservation)|​]][3]
Time 100[*]​ ()[4]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Suzanne Simard (n. 1960) este profesor la Departamentul de Științe ale Pădurilor și Conservării și predă la Universitatea din Columbia Britanică.[6] Și-a luat doctoratul în științe forestiere la Universitatea de Stat din Oregon.[6] Înainte de a începe să predea la Universitatea din Columbia Britanică, Simard a lucrat ca cercetător la Ministerul Pădurilor din Columbia Britanică.[6]

Simard este cunoscută mai ales pentru cercetările pe care le-a efectuat asupra rețelelor subterane ale pădurii caracterizate prin ciuperci și rădăcini.[6] Ea studiază modul în care aceste ciuperci și rădăcini facilitează comunicarea și interacțiunea dintre copacii și plantele unui ecosistem.[6] Comunicarea dintre copaci și plante se are în vedere schimbul de carbon, apă, substanțe nutritive și semnale de apărare între acestea.[6] Simard este, de asemenea, un lider al TerreWEB, o inițiativă menită să pregătească studenții absolvenți și bursierii post-doctorali în știința schimbărilor globale și comunicarea acesteia.[7][6]

Ea a folosit carbon radioactiv pentru a măsura fluxul și repartizarea carbonului între arbori individuali și specii și a descoperit că mesteacănul și duglasul (pinul de Oregon) se împart cu carbon. Mestecenii primesc carbon suplimentar de la pini atunci când stau fără frunze, si furnizează carbon pinilor care cresc în umbră.

Arbori-mamă modificare

Simard a identificat așa-numiții arbori centrali sau „copacii-mamă”. Copacii-mamă sunt cei mai mari copaci din pădure care funcționează ca centre ale unor vaste rețele de micorize subterane. Un copac-mamă susține puieții infectându-i cu ciuperci și furnizându-le nutrienții de care au nevoie pentru a crește.[8]

Ea a descoperit că pinii de Oregon oferă carbon pinilor mici. Ea a descoperit că li s-a dat mai mult carbon pinilor care se trăgeau din acel copac-mamă, decât pinilor aleatorii care nu erau înrudiți cu pinul respectiv. De asemenea, s-a descoperit că arborii-mamă își schimbă structura rădăcinilor pentru a face loc copacilor tineri.[9]

Cooperarea între specii modificare

Simard a descoperit că „pinii foloseau rețeaua fungică pentru a schimba pe parcursul sezonului substanțe nutritive cu mestecenii.”[10] De exemplu, speciile de arbori își pot împrumuta zaharuri, când apar deficite în cursul schimbărilor sezoniere. Acesta este un schimb deosebit de benefic între foioase și conifere, deoarece deficitele lor de energie au loc în perioade diferite. Beneficiul „acestei economii subterane de cooperare pare să fie o sănătate generală mai bună, o fotosinteză mai cuprinzătoare și o rezistență mai mare în fața perturbărilor”.[10][11]

Comunicarea publică a științei modificare

Suzanne Simard este un avocat al comunicării științei. La Universitatea din Columbia Britanică a inițiat împreună cu colegele Dr. Julia Dordel și Dr. Maja Krzic Programul de comunicare a științei TerreWEB,[12] care din 2011 pregătește studenții absolvenți pentru a deveni mai buni comunicatori ai cercetării lor. Simard a apărut pe diverse platforme și media non-științifice, cum ar fi scurt-metrajul documentar Do trees communicate,[13] trei discuții TED[14][15][16] și filmul documentar Intelligent Trees,[17] unde apare alături pădurarul și autor Peter Wohlleben. Revista New Scientist a intervievat-o pe Simard în 2021.[18] Suzanne Simard a publicat o carte în care își trece în revistă descoperirile despre viața copacilor și pădurilor, împreună cu secvențe autobiografice.[19]

Cultura populară modificare

Viața și opera lui Simard au servit ca principală inspirație pentru Patricia Westerford, un personaj central în romanul The Overstory al lui Richard Powers, câștigător al Premiului Pulitzer din 2018, în care Westerford promovează ideea controversată că copacii pot comunica între ei și este ridiculizată de colegi de breaslă înainte ca în cele din urmă să se dovedească ca are dreptate.[20][21]

Linkuri externe modificare

Referințe modificare

 

  1. ^ https://mothertreeproject.org/team/project-leads/suzanne-simard/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://profiles.forestry.ubc.ca/person/suzanne-simard/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.kew.org/about-us/press-media/kew-international-medal-winner-2023  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Suzanne Simard: The 100 Most Influential People of 2024 (în engleză), Time, , accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g „Biography of Suzanne Simard for Appearances, Speaking Engagements”. www.allamericanspeakers.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „TerreWEB - UBC Wiki”. wiki.ubc.ca. Accesat în . 
  8. ^ „Prof. Suzanne Simard talks about "Mother Trees"”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Simard, Suzanne W.; Perry, David A.; Jones, Melanie D.; Myrold, David D.; Durall, Daniel M.; Molina, Randy (August 1997). "Net transfer of carbon between ectomycorrhizal tree species in the field". Nature. 388 (6642): 579–582.
  10. ^ a b „The Intelligent Plant”. 
  11. ^ Simard, S.W. (2012). "Mycorrhizal networks: Mechanisms, ecology and modeling". Fungal Biology Reviews. 26: 39–60.
  12. ^ „TerreWEB”. terreweb.ubc.ca. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Do Trees Communicate?”. 
  14. ^ „How trees talk to each other”. 
  15. ^ „The networked beauty of forests - Suzanne Simard”. TED-Ed. 
  16. ^ „Nature's internet: how trees talk to each other in a healthy forest – TEDxSeattle”. tedxseattle.com. 
  17. ^ „Intelligent Trees - The Documentary”. 
  18. ^ Hooper, Rowan (). „The wisdom of the woods”. New Scientist (3332): 39–43. ISSN 0262-4079.  Online title: Suzanne Simard interview: How I uncovered the hidden language of trees.
  19. ^ Finding the Mother Tree: Discovering the Wisdom of the Forest. Knopf Doubleday Publishing Group. . 
  20. ^ Jabr, Ferris (). „The Social Life of Forests”. The New York Times (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ Fabiani, Louise (). „It's Not the Trees That Need Saving: The Overstory (Review)”. Earth Island Journal (în engleză). Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Suzanne_Simard&oldid=15792995