Sven Christer Swahn
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Karlskrona, Blekinge län, Suedia[2] Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Q10562025⁠(d), Skåne län, Suedia[2] Modificați la Wikidata
PărințiSven-Öjvind Swahn[*][[Sven-Öjvind Swahn (Swedish author and radio host)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJan-Öjvind Swahn[*][[Jan-Öjvind Swahn (Swedish lexicographer)|​]]  Modificați la Wikidata
CopiiJan Henrik Swahn[*][[Jan Henrik Swahn (Swedish translator and writer)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba suedeză Modificați la Wikidata

Sven Christer Swahn (n. , Karlskrona, Blekinge län, Suedia – d. , Q10562025⁠(d), Skåne län, Suedia) a fost un scriitor, traducător, critic literar și cercetător literar suedez.

Biografie modificare

După trecerea examenului de bacalaureat în Landskrona, Swahn a mers să studieze în 1952 la Lund. În paralel cu studiile universitare a început să scrie la nivel profesionist. Din 1960 până în 1966 a fost lector de limba suedeză la Universitatea din Copenhaga, a lucrat apoi pe post de cercetător literar și a obținut în 1971 titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Lund. Swahn s-a căsătorit cu colega sa, Sigbrit, profesor onorific de limba și literatura franceză. El a fost fratele folcloristului și etnologului Jan-Öjvind Swahn și tatăl scriitorului Jan Henrik Swahn.

Swahn a desfășurat o activitate productivă în domeniul literar. El s-a manifestat ca poet, nuvelist, romancier, scriitor de cărți pentru tineri și dramaturg. În 1956 a publicat primul volum de poezii Eftermiddagens nycklar. Au urmat în anul următor volumul de poezii Genom många portar și primul roman pentru tineri Indianresan (Călătorie în India). În 1958 i-a apărut primul volum de nuvele 13 historier om spöken och annat (13 povești cu fantome și altele). În 1960 a fost publicat primul roman pentru adulți Bäste bror (Cel mai bun frate). El a mai scris, de asemenea, mai multe piese de teatru și pentru radio. A devenit cunoscut și în calitate de critic literar al ziarului Sydsvenskan (Sydsvenska Dagbladet), precum și ca traducător de poezie și beletristică pentru copii și adulți. Opera sa literară este formată din romane realist-psihologice (precum Pinan, nume dat orașului Karlskrona, și Ett monsters memoarer), dar și din cărți științifico-fantastice, horror, fantasy și polițiste. În cursul unei cariere îndelungate, a scris 14 romane pentru adulți, 16 romane pentru tineri, șase volume de nuvele, două cărți pentru copii, 12 volume de poezie și un număr mare de alte cărți. A realizat aproximativ 200 de traduceri de cărți.[4] Printre altele, el a tradus sonetele lui Shakespeare și Keats, poeziile lui Emily Dickinson și trilogia inițială Terramare a Ursulei K. Le Guin.

Scrieri modificare

Romane modificare

  • Bäste bror, 1960
  • I ondo, 1962
  • Pinan, 1963
  • Närmare dig, 1964
  • Det är klart att man har sitt arbete och sin goda inkomst, 1966
  • Offentlig inrättning, 1971
  • Ljuset från Alfa Centauri, 1977
  • Förmedlarna, 1978
  • Jag lovar dig, 1979
  • Nina och Lena, 1982
  • Oktogon. Episodroman, 1986
  • Stenbrottet, 1987
  • Hotbilder, 1991
  • Ett monsters memoarer, 2002

Nuvele modificare

  • 13 historier om spöken och annat, 1958
  • Orgeladjunkten, 1961
  • Mina kära döda, 1977
  • Tagning: Framtid, 1979
  • Stanna alla klockor, 1991

Psalmi modificare

  • Himlen är så härligt blå, 1978
  • Att ta farväl på riktigt sätt, 1979

Versuri modificare

  • Eftermiddagens nycklar, 1956
  • Genom många portar, 1957
  • Den långa lördagskvällen, 1959
  • Enhörningens död, 1984
  • Europa min smitta mitt hjärta, 1985
  • Den svåra vintern 86, 1987
  • Om en hård tid, 1989
  • Olwen, 1992
  • Tågapågar, 1993
  • Stormlyktans hemliga sken, 1993
  • Paket till jorden, 2001

Drame modificare

  • Hjärtstilla, eller Arton dagar ur Thomas Vasarys död. I Svenska radiopjäser, 1969
  • Ett annat hörn av trädgården. I Svenska radiopjäser, 1984
  • Kaspar Hausers fjärde dröm, Hörspiel
  • Mossen. I Svenska radiopjäser, 1985
  • Om Harriet Löwenhjelm, Hörspiel

Eseuri modificare

  • Bröderna Swahns julbord, 1967
  • Bröderna Swahns julknäck, 1968
  • Ett kök i Köpenhamn, 1995

Cărți pentru copii modificare

  • Hundekattleken, 1962
  • Lill-Nisse reser till Köpenhamn, 1963

Romane pentru tineri modificare

  • Indianresan, 1957
  • Biskop Hattos torn, 1960
  • Rida med Fenniman, 1964
  • Stenjätten, 1965
  • Vem har sett vår husbil?, 1966
  • Vår man i Nyhavn, 1967
  • TV-Thomas, 1969
  • Havsporten, 1970
  • Spionligan, 1972
  • Jakten på Stora sjöormen, 1974
  • Duell på månen, 1975
  • Skymningsgästerna, 1977
  • Tågluffare, 1979
  • Huset i Paris, 1986
  • Spöket på Myntgatan, 1992

Istorie culturală modificare

  • Detta Lund, 1965
  • Jacob Frese, 1971
  • Piraten, 1972, revizuită în 1992
  • 7 x framtiden, 1974
  • Sällsamheter i Karlskrona, 1988
  • Den tvinnade enheten, 1998
  • 100 års utmärkta författare, 2001

Antologii modificare

  • Brev från Köpenhamn, 1978
  • Shakespeares sonetter, 1980
  • Den okände Keats, 1984
  • Mitt brev till världen. Emily Dickinson i urval, 1986
  • Vägen mellan himmel och jord. Selma Lagerlöfs spökhistorier, 1992
  • Spökhistorier i mästarklass, 1994
  • Rubáiját,1997
  • Sällsamma berättelser i mästarklass, 1997
  • Korpen och andra dikter. Edgar Allan Poe i urval, 2001

Traduceri (selecție) modificare

Premii și distincții modificare

  • Boklotteriets stipendiat, 1960
  • Albert Bonniers stipendiefond pentru scriitori tineri și noi, 1961
  • Boklotteriets stipendiat, 1964
  • Litteraturfrämjandets stipendiat, 1966
  • Premiul Astrid Lindgren, 1992

Note modificare

  1. ^ a b c d Sven Christer Swahn, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b c d e f 19330803-3376 Swahn, Sven Christer Peder, Sveriges dödbok[*][[Sveriges dödbok (digital database containing information about deceased Swedes)|​]] 
  3. ^ a b c d Sven Christer Swahn, Autoritatea BnF 
  4. ^ sv John-Henri Holmberg: Sven Christer Swahn ist gestorben, 26 ianuarie 2005, accesat la 25 iunie 2010.

Legături externe modificare