Maria Tacu

scriitoare română
(Redirecționat de la Tacu)
Maria Tacu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (61 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Maria Tacu (n. 15 februarie 1949, Burdusaci, Bacău, d. 18 iunie 2010, București) a fost o scriitoare română de poezie și proză care a publicat și sub pseudonimul de Maria Constantines.

A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Litere.

A debutat în 1987 în revista Astra iar, editorial, în 1993 cu volumul de poezie Ierarhia luminii, pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. Scrie apoi proză, publică romanul Mătușa mea, Anestina în anul 2000. Temele predilecte ale acestei cărți - iubirea, singurătatea, moartea, feminitatea - se vor găsi și în romanele următoare. În anul 2005 publică romanul Vorba de ieri, roman despre ispită și putere iar în anul 2008, romanul Femei sub un copac roșu, carte care reia problema raportului dintre dragoste-artă-moarte.[1]

Nu există nici un cuvânt care să nu fie legat de o manieră subconștientă desigur de Maria Tacu în tot ce a scris. În cele trei cărți de proză și în cartea de poezie cu care debutează, întâlnim tot ce e mai important în viata unui om, copilăria, iubirea, creația, moartea. Dacă Matușa mea Anestina și Vorba de Ieri evidențiază personaje feminine, caractere puternice ce ascund în spatele unei forte aproape masculine o sensibiltate adesea sfâșietoare, Femei sub un copac roșu este, în ciuda titlui, cartea unui bărbat, un personaj care își pierde cu fiecare pagină tot mai mult din umanitate și devine tragic prin renunțarea la orice valoare morală. Putem spune că toate cărțile Mariei Tacu dezbat valoarea morală a celor care i-au devenit personaje și astfel au căpătat un destin veșnic. Valoarea operei Mariei Tacu, ca a oricărui scriitor, va fi stabilită de posteritate, dar, ce e mai important, sunt mărturia unei vieți conduse de o conștiință de un înalt nivel moral și artistic.

  • Ierarhia luminii, Editura Danart, 1993;
  • Mătușa mea, Anestina, Editura Cartea Românească, 2000;
  • Vorba de Ieri, Editura Cartea Românească, 2005;
  • Femei sub un copac roșu, Editura Polirom, 2008.
  • Vlad și Katharina, Editura Tracus Arte, 2011

Referințe critice

modificare
„Este remarcabil modul în care realizează autoarea amestecul diferitelor genuri și specii literare în interiorul aceluiași text (romanul propriu-zis) (Mătușa mea, Anestina, sn.): nu numai jurnalul intim figurează alături de scrisori imaginare sau tăieturi din ziar, de povestiri create de personaje, ca și fragmente ale unor autori cunoscuți, dar și poezie alături de proză (de altfel, autoarea a debutat ca poetă). Mai mult, în text se interpun cu naturalețe versuri ale unor cunoscute cântece jazz sau fragmente de poezii folclorice.”
— Iulia Dondorici, 2000[2]


„Povestea finală a cărții explică intențiile autoarei. Romanul conține amestecul planurilor narative, o mișcare generală de regresie care face posibil actul creației. Motto-ul cărții anunță discret acest lucru: ...odată ce începeți să știți, este bine să vă întoarceți la inocența de la început. (Malcolm Lowry) Și nu este vorba despre o rețetă de scriitură, ci și despre un scenariu la începutul fiecărei idile.”
— Costi Rogozanu, 2000[3]


„Deși scris cu ardoare, Femei sub un copac roșu rămâne, per ansamblu, o poveste mai învăluită în sonorități baladești, despre ce-și fac unii altora bărbații și femeile, psihic, fizic și metafizic. Cam atât.”
— Adriana Stan, 2008[4]


„Substratul este aici (în romanul Femei sub un copac roșu, sn.), aș zice, unul inițiatic, în vreme ce primplanul e ocupat de existențial... romanul tratează tema...eternului mascului...odată cu romanul ei, vom putea vorbi pe șleau despre „eternul masculin.””
— Dan Perșa[necesită citare]


„Am mai citit recent Femei sub un copac roșu, al doilea roman al Mariei Tacu, altă surpriză pentru mine – personajele ei există, trăiesc întâmplări care compun o poveste verosimilă, interesantă și emoționantă, cu o intrigă aferentă aptă să întrețină tensiunea dramatică, ceea ce nu-i puțin lucru într-o literatură ca a noastră.”
— Radu Aldulescu, 2008[5]

Afiliații profesionale

modificare

A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Referințe

modificare
  1. ^ Tacu, Maria (Detalii autor) Arhivat în , la Wayback Machine. pe site-ul Editurii Cartea Românească
  2. ^ Iulia Dondorici, PROZA. Maria TACU, Mătușa mea, Anestina, Observator cultural, Nr. 38, noiembrie 2000
  3. ^ Costi Rogozanu, Lecturi la zi: Bold-uri, italice..., România literară, Nr. 42, 2000
  4. ^ Adriana Stan, Romanul cu ilic, Tribuna, nr. 138, 1-15 iunie 2008
  5. ^ Horia Gârbea, Radu ALDULESCU - Interviu pentru ocuparea unui post de scriitor, Ramuri, Nr. 5-6, 2008