Deschide meniul principal
Tears for Fears
Tears for Fears 2008.jpg
Roland Orzabal (left) și Curt Smith (right) în Hanover, 2008
Date personale
OrigineBath, Anglia
Gen muzical
Ani de activitate1981–present
Case de discuri
Colaborare cu
Membri
Roland Orzabal
Curt Smith
Foști membri
Ian Stanley
Manny Elias
Prezență online

Tears for Fears este o formație new wave engleză, fondată în 1981 de Roland Orzabal și Curt Smith.

Albumul lor de debut, The Hurting, certificat cu platină, a atins poziția #1 în UK Albums Chart, iar cel de-al doilea album, Songs from the Big Chair, s-a clasat pe poziția #2 în US Billboard 200, fiind certificat cu multi-platină atât în UK cât și în US.[8][9]

IstorieModificare

Orazabal si Smith au fost colegi de scoala in Bath, UK si au cantat impreuna de la varsta de 13 ani, infiintand formatia Graduate, la sfarsitul anilor 70. Dupa ce au lansat cateva single-uri (cel mai important fiind „Elvis Should Play Ska”), trupa se destrama iar Orzabal si Smith pun bazele proiectului Tears For Fears, la inceputul anilor 80. Initial, duo-ul a fost considerat parte a noului val „New Romantics”, dar evolutia ulterioara a aratat ca Tears For Fears (TFF) puteau oferi mai mult de atat… Synthpopul abordat initial a devenit un New Wave si ulterior, British Pop de cea mai buna calitate iar trupa s-a bucurat de un succes imens si in Statele Unite, mai ales la jumatatea anilor 80. Numele trupei este „imprumutat” din conceptul „primal therapy” lansat de dr. Arthur Janov si a urmarit sa impartaseasca angoasele si traumele copilariei celor doi… (Arhi-cunoscuta „Shout” reprezinta cea mai buna dovada in acest sens.) - In 1981 TFF inregistreaza demo-urile „Suffer The Children”, „Pale Shelter” si „Prisoners Of Pain”, primele doua lansate ca single-uri in noiembrie 1981 si martie 1982, dar fara succes. In aceasta perioada se alatura proiectului Ian Stanley (keyboards) si Manny Elias (drums), considerati membri-full ai trupei pe primul album. Stanley a contribuit la compunerea majoritatii succeselor acestei perioade dar, impreuna cu Elias, au parasit formatia dupa cel de-al doilea LP. Ian Stanley a continuat sa compuna si sa produca muzica, avand numeroase colaborari cu artisti din aceasta zona: Propaganda, Tori Amos („Little Earthquakes”), Human League („Octopus”), Lloyd Cole & The Commotions, A-ha, The Pretenders, Republica, Naimee Coleman, Stephanie Kirkham, Natalie Imbruglia. - Succesul TFF apare la orizont odata cu lansarea lui „Mad World” – considerat primul hit al trupei, locul 3 in UK in noiembrie 1982. - In 1983 apare primul album intitulat „The Hurting”, ajuns pe locul 1 in UK si 73 in US, propulsat si de succesele urmatoarelor extrase in topul britanic: „Change” UK#4 – februarie 1983 si „Pale Shelter” UK#5 – mai 1983. - „The Way You Are” UK#24 – a fost lansat in decembrie 1983 pentru a mentine trupa in centru atentiei, in asteptarea unui nou album… („Get The Balance Right” va spune ceva?!) - „Mother’s Talk” ajunge #14 in UK, anticipand ca prim single noul album, in spetembrie 1984 si mai ales, isteria care va urma… - „Shout”, al doilea single de pe „Songs From The Big Chair” (LP lansat in martie 84), lansat in decembrie 1984 in UK, devine un hit la scara mondiala in anul urmator si ramane, pana astazi probabil, „emblema” TFF. Dupa lansarea celui de al doilea LP, in primavara lui 85, succesul celor de la TFF nu mai poate fi masurat doar in zeci sau sute de mii de unitati vandute in UK…Pe scurt, „Songs From The Big Chair” ajunge #2 UK si, mai important, #1 US pentru cinci saptamani!!! In aprilie 85, „Everybody Wants To Rule The World” este UK#2 si US#1 doua saptamani! In vara lui 85, al patrulea single – „Head Over Heels” este UK#12 si US#3 iar „Shout” ajunge #1 in US pentru trei saptamani (!), #1 in Australia si Germania si #2 in Italia, confirmand succesul imens de care se bucura la scara planetara TFF. - La inregistrarile pentru „Songs From The Big Chair” producatorul Chris Hughes il incurajeaza pe Orazabal sa-si asume responsabilitati majore privind interpretarea pieselor. Tot Chris Hughes a fost cel care i-a incurajat pe cei doi sa foloseasca la productia pieselor si in concerte chitarile. Astfel, Orzabal incepe sa acopere tot mai mult partea vocala si chitara electrica (inteleapta alegere- nota autorului!) iar Smith devine a doua voce si aprofundeaza bassul. - Succesele din aceasta perioada i-a determinat sa colinde lumea in cadrul unui turneu care va constitui subiectul unui film (live/documentary in genul lui „101”) intitulat „Scenes From The Big Chair” (1985). - TFF s-au aflat in 1985 si in centrul unui mic scandal legat de promisa lor aparitie in cadrul proiectului „Live Aid”. Programata initial sa apara in cadrul concertului de pe JFK Stadium din Philadelphia, TFF au anuntat in dimineata zilei respective (13 iulie 1985) ca nu pot onora inivitatia din cauza plecarii a doi instrumentisti ale caror contracte de colaborare expirasera. In schimb, TFF au anuntat ca vor dona o cota din incasarile concertelor de la Tokyo, Sydney, London si New York. Au urmat schimburi dure de replici cu Bob Geldof, unul din organizatorii si initiatorii proiectului. Se pare ca adevarul este ca TFF au refuzat aparitia in cadrul „Live Aid” deranjati fiind de o declaratie a lui Geldof din avanpremiera manifestarii prin care erau acuzati ca „porta responsabilitatea pentru viata a jumatate de milion de africani in cazul unui refuz”. Orzabal si Smith au pus la indoiala capacitatile de organizator ale lui Geldof si au fost vadit deranjati de presiunea creata printr-o astfel de declaratie. „Who is Bob Geldof to have the power to install guilt?” (Curt Smith). - TFF colaborasera cu proiectul „Band Aid” inca de la initierea acestuia, un sample modificat din „Mad World” fiind folosit la inceputul piesei „"Do They Know It's Christmas?". - In 1986, „Everybody Wants To Run The World”, o varianta alternativa a lui „Everybody Wants To Rule The World”, ajunge pe #5 in UK, fiind folosita ca slogan al fundatiei „Sport Aid” (desprinsa din proiectul „Band Aid”) pentru „Sport Aid Week”. - Surpinzator si iesit din tipare este faptul ca succesul imens de care s-au bucurat TFF in perioada 1984-1986 a generat re-intrarea in topul UK sau US a unor piese lansate cu ceva timp in urma. De exemplu, originalele „Suffer The Children” si „Pale Shelter” ajung pe #52 si, respectiv, #73 in septembrie 85 iar „Everybody Wants To Rule The World” si „ Mother’s Talk” pe #73 in UK (februarie 86) si #27 in US (mai 86). Intre timp, se mai lanseaza un extras de pe „Songs From The Big Chair” – „I Believe” – UK #23. - In 1989, TFF revin cu un nou album garnisit cu piese de exceptie si colaborari de calibru (Oleta Adams – backing vocals – nu o puteti rata in „Woman In Chains” si Phil Collins – drums!). „The Seeds of Love” ajunge #1 in UK si #8 in US si este suportul unor succese precum: "Sowing the Seeds of Love" - #5 UK, #2 US, #11 Germania., #2 Italia; "Woman in Chains" #26 UK, #36 US; "Advice for the Young at Heart" #36 UK (1990). - „The Seeds of Love” pare a anunta insa inceputul sfarsitului. Disputele dintre Orazabal si Smith privind evolutia muzicala a TFF ajung si in mass-media iar o conciliere intre cei doi devine imposibila la sfarsitul lui 1990. Din acest moment se poate considera ca TFF nu mai exista in formula clasica. Curt Smith se muta in New York unde, in anii 90, se lanseaza fara succes intr-o cariera solo, initiaza proiectul muzical „Mayfield” si produce muzica prin intermediul casei proprii de discuri („Zerodisc”). - In martie 1992 este lansata o compilatie intitulata „Tears Roll Down: Greatest Hits 1982-1992” care totalizeaza piesele cele mai importante ale duo-ului, la care se adauga si o piesa inregistrata doar de Orzabal „Laid So Low (Tears Roll Down)” #17 UK. - „Laid So Low” se dovedesta a nu fi „cantecul de lebada” al celor de la TFF. Orzabal isi asuma responsabilitatea de a continua aventura TFF iar in iunie 1993, ajutat de un vechi colaborator - Alan Griffiths – si „blindat” cu o trupa de instrumentisti, lanseaza LPul „Elemental”. - Albumul „Elemental” #5 UK si #45 US, marcheaza si o schimbare in sound-ul TFF, foarte asemanatoare cu ceea ce reprezinta „Songs Of Faith And Devotion” pentru Depeche Mode. De altfel, 1993 a reprezentat un punct de cotitura pentru evolutia majoritatii trupelor din zona new-wave/synth-pop, in sensul ca a fost perioada in care au optat pentru un sound mai pop/dance/comercial (si mai putin de calitate) – vezi Pet Shop Boys (toata involutia de la „Can You Forgive Her” si „Go West” incoace) ori Erasure (in cadere libera de la „Always” pana la ultimul album mai rezonabil din 2004) sau pentru un electro/rock/alternativ mai de substanta si mai natural – vezi Depeche Mode, A-ha (cine rezista lui „Memorial Beach”-1993 si „Minor Earth, Major Sky” – 2000?!) sau Simple Minds (She’s A River” sau „Hypnotised” -1995). Remarcabil in acest sens este primul single - "Break It Down Again" #20 UK, #25 US, urmat de „Cold” si „Goodnight Song”. - Orzabal si Griffiths lanseaza un alt album TFF in 1995 intitulat „Raoul and the Kings of Spain”, doar #41 UK si #79 US. Primul single, "Raoul and the Kings of Spain" a juns pana pe locul 31 in UK, dar albumul este garnisit si cu alte piese de calitate precum „Secrets” sau „Falling Down”. - In 1996 este lansata o compilatie de b-sides si rare live tracks – „Saturnine Martial and Lunatic” care atrage atentia doar vechilor fani ai trupei. - Discografia oficiala mai include si o alternativa „revizuita” a colectiei de hituri, aparuta in septembrie 2001 si intitulata „Shout: The Very Best Of”. - Cand toata istoria TFF parea a fi uitata pe un raft prafuit, in 2001 are loc primul dialog intre Orzabal si Smith dupa mai bine de zece ani. Cei doi lasa deoparte divergentele iar Orzabal se muta pentru sase luni in Los Angeles pentru a inregistra un album alaturi de Curt Smith. - Aparut in septembrie 2004 in US si in februarie 2005 in Europa, „Everybody Loves A Happy Ending”- #45 UK, #46 US, #28 Franta, #35 Germania, reprezinta in viziunea artistilor o continuare firesca a lui „The Seeds of Love”. Primul single, „Closest Thing to Heaven" a ajuns pe locul 40 in UK iar succesul relativ al albumului a oferit ocazia unui turneu in America de Nord si Europa in 2005. - Intre timp, la sfarsitul lui 2003, piesa „Mad World”, reinterpretata intr-o maniera acustica de Gary Jules si Michael Andrews, a „naucit” topul britanic ocupand locul 1 de Craciun, la doi ani dupa ce a făcut parte din coloana sonora a „cult”-filmului „Donnie Darko”. Drept urmare, in 2004, Universal Records a relansat primele trei albume TFF iar colectia de „Greatest Hits” a reintrat pentru doua luni in topul britanic – la mai bine de 12 ani de la lansare! - revitalizata miraculos de cover-ul la „Mad World”.

Membrii formațieiModificare

DiscografieModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Rayner, Ben. „Tears for Fears, Wings, Ella Fitzgerald: Reasons to Live”. The Star. Accesat în . 
  2. ^ Kaye, Ben (). „Tears For Fears perform the hits on Jimmy Kimmel Live — watch”. Consequence of Sound. Accesat în . 
  3. ^ Whitmire, Margo (). „Tears For Fears Try New Door”. Billboard. Nielsen Business Media. 116 (37): 5. ISSN 0006-2510. 
  4. ^ Adams, Gregory (). „Tears for Fears Treat 'The Hurting' to 30th Anniversary Reissue”. Exclaim!. Accesat în . 
  5. ^ Pryweller, Joseph (). „Music: New Model Tears Hits The Road”. Daily Press. Accesat în . 
  6. ^ Reynolds, Simon (). Rip It Up and Start Again: Postpunk 1978–1984. Faber and Faber. ISBN 978-0-5712-5227-5.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  7. ^ Erlewine, Stephen Thomas. „Tears for Fears – Artist Biography”. AllMusic. All Media Network. Accesat în . 
  8. ^ „RIAA – Gold & Platinum Searchable Database – Songs from the Big Chair”. RIAA. Accesat în . 
  9. ^ „Certified Awards”. BPI. Accesat în .