Templul lui Solomon

Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a fost lăcașul sfânt al vechilor evrei. După izvoarele biblice ar fi fost construit de Solomon pe Muntele Moria, identificat cu Muntele Templului din zilele noastre.

Templul lui Solomon, privire dinspre Est, schiță

Pompei profanând Templul din Ierusalim

Templul lui Solomon a fost distrus, după relatarea biblică, în timpul cuceririi regatului Iudeei de către babilonieni, în anii 587-586 î.e.n. În timpul dominației persane, împăratul Cirus cel Mare a permis evreilor reclădirea lui. Noua clădire este cunoscută în istorie sub denumirea "Cel de-al Doilea Templu". Ea a cunoscut o amplă restaurație în anii domniei regelui Irod cel Mare.

Al Doilea Templu din Ierusalim a fost distrus de romani în timpul represiunii revoltei evreilor din anii 66-73 e.n. contra stăpânirii romane. În contrast cu alte religii, religia iudaică era o religie monoteistă, iar templul slujea cultului unui singur Dumnezeu. Ierusalimul și templul său au fost cucerite de patru ori într-o zi de sabat, pentru că atunci evreii nu se apărau^[1] (Macabeii au executat la rândul lor mulți evrei care refuzau să se lupte în zi de șabat^[2]).

Principalele sărbători religioase ale iudaismului erau celebrate la templul din Ierusalim, unde venea în pelerinaj întregul popor.

Din cauza problemelor religioase și politice, nu s-au mai intreprins excavări arheologice și au fost doar conspectări sumare de suprafață la Muntele Templului, de la expediția lui Charles Warren din 1867–70 încoace^[3]^[4]^[5]. Nu a fost găsită până astăzi nicio urmă a Templului lui Solomon propriu zis^[6], din secolul al X-lea -al IX-lea î.e.n. și există de aceea dispute în legătură cu perioada în care a fost construit și cu mărimea sa.^[7] Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman consideră că Templul nu a fost construit înainte de secolul VII î.Hr.^[6], fiind probabil construit de regele Iosia, care a domnit în Regatul Iuda între 639 și 609 î.Hr.^[6]

Vezi șiModificare

NoteModificare

^ Sabatul este fără îndoială instituția religioasă evreiască care i-a uluit cel mai mult pe păgâni. Aceștia se scandalizau de această zi de inactivitate : să nu faci nimic fiecare a șaptea zi înseamnă să pierzi o șeptime din viață, remarca Suetonius, în timp ce Rutilius Numatianus declara că evreii fac asta imitându-și dumnezeul lor obosit. Mai mulți autori au remarcat că Ierusalimul a fost cucerit de patru ori într-o zi de șabat, atunci evreii neapărându-se. - nota 2 de la pagina 16 din Histoire de l'Antisémitisme de François De Fontette, colecția Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, Paris (Le sabbat est sans doute l'institution qui a le plus étonné les païens. Ils se scandalisaient de ce jour d'oisivité : “Demeurer chaque septième jour sans rien faire, c'est perdre la septième partie de la vie”, remarque Suétone, tandis que Rutilius Numatianus déclare que le Juif fait cela “à l'imitation de son dieu fatigué”. Plusieurs auteurs notent que Jérusalem fut prise quatre fois le jour de sabbat, les Juifs ne se défendant pas ; mais l'institution reste encore mal comprise, car beaucoup y voient à tort un jour de jeûne.).
^ D'autres Juifs ayant été massacrés parce qu'ils refusaient de se défendre un jour de sabbat (2 M 2, 29-35 ; cf. 2 M 6, 11). Mattathias se fit le champion de la lutte armée, même le sabbat. - QUE SAIS-JE? - Histoire du peuple hébreu, ANDRÉ LEMAIRE, Directeur d`études EPHE, Correspondant de l`Institut Huitième édition mise à jour, 34e mille, ISBN 978-2-13-057545-0. Dépôt légal - 1re édition : 1981. 8e édition : 2009, mai. © Presses Universitaires de France, 1981. 6. avenue Reille, 75014 Paris
^ Warren, Charles (1876). Underground Jerusalem: An Account of Some of the Principal Difficulties Encountered in Its Exploration and the Results Obtained. With a Narrative of an Expedition through the Jordan Valley and a Visit to the Samaritans. London: Richard Bentley.
^ Langmead, Donald; Garnaut, Christine (2001). Encyclopedia of Architectural and Engineering Feats (ed. 3rd, illustrated). ABC-CLIO. ISBN 9781576071120.
^ Handy, Lowell (1997). The Age of Solomon: Scholarship at the Turn of the Millennium. Brill. pp. 493–94. ISBN 978-90-04-10476-1.
^ ^a ^b ^c Finkelstein, Israel & Silberman, Neil Asher (2002). The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts. Simon & Schuster. pp. 128–29. ISBN 0-684-86912-8.
^ Golden, Jonathan Michael (2004). Ancient Canaan and Israel: new perspectives (în engleză). Santa Barbara: ABC-CLIO, Inc. p. 274. ISBN 1-57607-897-3. Accesat în 14 ianuarie 2011.

Legături externeModificare

Casa de rugăciune a poporului evreu, 14 ianuarie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
Templul lui Solomon, 28 septembrie 2009, CrestinOrtodox.ro

[1] Sabatul este fără îndoială instituția religioasă evreiască care i-a uluit cel mai mult pe păgâni. Aceștia se scandalizau de această zi de inactivitate : să nu faci nimic fiecare a șaptea zi înseamnă să pierzi o șeptime din viață, remarca Suetonius, în timp ce Rutilius Numatianus declara că evreii fac asta imitându-și dumnezeul lor obosit. Mai mulți autori au remarcat că Ierusalimul a fost cucerit de patru ori într-o zi de șabat, atunci evreii neapărându-se. - nota 2 de la pagina 16 din Histoire de l'Antisémitisme de François De Fontette, colecția Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, Paris (Le sabbat est sans doute l'institution qui a le plus étonné les païens. Ils se scandalisaient de ce jour d'oisivité : “Demeurer chaque septième jour sans rien faire, c'est perdre la septième partie de la vie”, remarque Suétone, tandis que Rutilius Numatianus déclare que le Juif fait cela “à l'imitation de son dieu fatigué”. Plusieurs auteurs notent que Jérusalem fut prise quatre fois le jour de sabbat, les Juifs ne se défendant pas ; mais l'institution reste encore mal comprise, car beaucoup y voient à tort un jour de jeûne.).

[2] D'autres Juifs ayant été massacrés parce qu'ils refusaient de se défendre un jour de sabbat (2 M 2, 29-35 ; cf. 2 M 6, 11). Mattathias se fit le champion de la lutte armée, même le sabbat. - QUE SAIS-JE? - Histoire du peuple hébreu, ANDRÉ LEMAIRE, Directeur d`études EPHE, Correspondant de l`Institut Huitième édition mise à jour, 34e mille, ISBN 978-2-13-057545-0. Dépôt légal - 1re édition : 1981. 8e édition : 2009, mai. © Presses Universitaires de France, 1981. 6. avenue Reille, 75014 Paris

[3] Warren, Charles (1876). Underground Jerusalem: An Account of Some of the Principal Difficulties Encountered in Its Exploration and the Results Obtained. With a Narrative of an Expedition through the Jordan Valley and a Visit to the Samaritans. London: Richard Bentley.

[Langmeadp314-4] Langmead, Donald; Garnaut, Christine (2001). Encyclopedia of Architectural and Engineering Feats (ed. 3rd, illustrated). ABC-CLIO. ISBN 9781576071120.

[5] Handy, Lowell (1997). The Age of Solomon: Scholarship at the Turn of the Millennium. Brill. pp. 493–94. ISBN 978-90-04-10476-1.

[Simon_&_Schuster-6] Finkelstein, Israel & Silberman, Neil Asher (2002). The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts. Simon & Schuster. pp. 128–29. ISBN 0-684-86912-8.

[golden-7] Golden, Jonathan Michael (2004). Ancient Canaan and Israel: new perspectives (în engleză). Santa Barbara: ABC-CLIO, Inc. p. 274. ISBN 1-57607-897-3. Accesat în 14 ianuarie 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]